Atunci nişte Farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus, şi I-au zis: ÑPentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătr‚nilor? Căci nu-şi spală m‚inile c‚nd măn‚ncă.î Drept răspuns, El le-a zis: ÑDar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu Ón folosul datinii voastre?

Căci Dumnezeu a zis: ,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta;í şi: ,Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit negreşit cu moartea.í Dar voi ziceţi: ,Cine va zice tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, l-am Ónchinat lui Dumnezeuí, nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel cuv‚ntul lui Dumnezeu Ón folosul datinii voastre.

Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, c‚nd a zis: ,Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Degeaba Mă cinstesc ei, Ónvăţ‚nd ca Ónvăţături nişte porunci omeneşti.î Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: ÑAscultaţi, şi Ónţelegeţi: Nu ce intră Ón gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.î Atunci ucenicii Lui s-au apropiat, şi I-au zis: ÑŞtii că Fariseii au găsit pricină de poticnire Ón cuvintele, pe care le-au auzit?î Drept răspuns, El le-a zis: ÑOrice răsad, pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.

Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi c‚nd un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea am‚ndoi Ón groapă.î Petru a luat cuv‚ntul, şi I-a zis: ÑDesluşeşte-ne pilda aceasta.î Isus a zis: ÑŞi voi tot fără pricepere sunteţi?

Nu Ónţelegeţi că orice intră Ón gură merge Ón p‚ntece, şi apoi este aruncat afară Ón hazna?

Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.

Căci din inimă ies g‚ndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.

Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a m‚nca cu m‚inile nespălate nu spurcă pe om.î Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus Ón părţile Tirului şi ale Sidonului.

Şi iată că o femeie Canaaneancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a Ónceput să strige către El: ÑAi milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.î El nu i-a răspuns nici un cuv‚nt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: ÑDă-i drumul, căci strigă după noi.î Drept răspuns, El a zis: ÑEu nu sunt trimis dec‚t la oile pierdute ale casei lui Israel.î Dar ea a venit şi I s-a Ónchinat, zic‚nd: ÑDoamne, ajută-mi!î Drept răspuns, El i-a zis: ÑNu este bine să iei p‚inea copiilor, şi s-o arunci la căţei!î ÑDa, Doamneî, a zis ea, Ñdar şi căţeii măn‚ncă făr‚miturile care cad de la masa stăp‚nilor lor.î Atunci Isus i-a zis: ÑO, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.î Şi fiica ei s-a tămăduit chiar Ón ceasul acela.

Isus a plecat din locurile acelea, şi a venit l‚ngă marea Galileii. S-a suit pe munte, şi a şezut jos acolo.

Atunci au venit la El multe noroade, av‚nd cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţi bolnavi I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit; aşa că noroadele se mirau, c‚nd au văzut că muţii vorbesc, ciungii se Ónsănătoşează, şchiopii umblă şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: ÑMi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă l‚ngă Mine, şi n-au ce m‚nca. Nu vreau să le dau drumul flăm‚nzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.î Ucenicii I-au zis: ÑDe unde să luăm Ón pustia aceasta at‚tea p‚ini ca să săturăm at‚ta gloată?î ÑC‚te p‚ini aveţi?î i-a Óntrebat Isus. ÑŞapteî, I-au răspuns ei, Ñşi puţini peştişoriî Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe păm‚nt.

A luat cele şapte p‚ini şi peştişorii, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a fr‚nt, şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au Ómpărţit norodului.

Au m‚ncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de făr‚mituri.

Cei ce m‚ncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Œn urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit Ón corabie, şi a trecut Ón ţinutul Magdalei.