Nu pusesem Óncă uşile porţilor c‚nd Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nici o spărtură.

Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: ÑVino, şi să ne Ónt‚lnim Ón satele din valea Ono. Œşi puseseră de g‚nd să-mi facă rău.

Le-am trimis soli cu următorul răspuns: ÑAm o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor; c‚t timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar Ónceta.î Mi-au făcut Ón patru r‚nduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns.

Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea Ón m‚nă o scrisoare deschisă.

Œn ea era scris: ÑSe răsp‚ndeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi Iudeii aveţi de g‚nd să vă răsculaţi, şi că Ón acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge Ómpăratul lor, şi că ai pus chiar prooroci, ca să te numească la Ierusalim Ómpărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa Ómpăratului. Vino dar, şi să ne sfătuim Ómpreună.î Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: ÑCe ai spus tu Ón scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!î Toţi oamenii aceştia voiau să ne Ónfricoşeze, şi Óşi ziceau: ÑLi se va muia inima, şi lucrarea nu se va face.î Acum, Dumnezeule, Óntăreşte-mă!

M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se Ónchisese, şi a zis: ÑHaidem Ómpreună Ón Casa lui Dumnezeu, Ón mijlocul Templului, şi să Ónchidem uşile Templului: căci vin să te omoare, şi au să vină noaptea să te omoare.î Eu am răspuns: ÑUn om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre Ón Templu şi să trăiască? Nu voi intra!î Şi am cunoscut că nu Dumnezeu Ól trimitea. Ci a prorocit aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia Ói dăduseră argint.

Şi c‚ştig‚ndu-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem, şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume, ca să mă umple de ocară.

Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, de Tobia şi de Sanbalat, şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, proorociţa, şi de ceilalţi prooroci care căutau să mă sperie!

Zidul a fost isprăvit Ón a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, Ón cincizeci şi două de zile.

C‚nd au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult, şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru.

Œn vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudea, care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el.

Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurăm‚nt, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia.

Vorbeau bine de el chiar Ón faţa mea, şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă Ónfricoşeze.