Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii Ón Hristos Isus, care sunt Ón Filipi, Ómpreună cu episcopii (Sau: priveghetori.) şi diaconii: Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte, pe care o păstrez despre voi.

Œn toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea, pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dint‚i zi p‚nă acum.

Sunt Óncredinţat că Acela care a Ónceput Ón voi această bună lucrare, o va isprăvi p‚nă Ón ziua lui Isus Hristos.

Este drept să g‚ndesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port Ón inima mea, Óntruc‚t, at‚t Ón lanţurile mele c‚t şi Ón apărarea şi Óntărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har.

Căci martor Ómi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă Ón Isus Hristos.

Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult Ón cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi p‚nă Ón ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Vreau să ştiţi, fraţilor, că Ómprejurările Ón care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la Ónaintarea Evangheliei.

Œn adevăr, Ón toată curtea Ómpărătească, şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus Ón lanţuri din pricina lui Isus Hristos.

Şi cei mai mulţi din fraţi, Ómbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă Óndrăzneală să vestească fără teamă Cuv‚ntul lui Dumnezeu.

Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă; dar alţii din bunăvoinţă.

Aceştia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care ştiu că eu sunt Ónsărcinat cu apărarea Evangheliei; cei dint‚i, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu g‚nd curat, ci ca să mai adauge un necaz la lanţurile mele.

Ce ne pasă? Oricum: fie de ochii lumii, fie din toată inima, Hristos este propovăduit. Eu mă bucur de lucrul acesta şi mă voi bucura.

Căci ştiu că lucrul acesta se va Óntoarce spre m‚ntuirea mea prin rugăciunile voastre şi prin ajutorul Duhului lui Isus Hristos.

Mă aştept şi nădăjduiesc cu tărie că nu voi fi dat de ruşine cu nimic; ci că acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu Óndrăzneală Ón trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea.

Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un c‚ştig.

Dar dacă trebuie să mai trăiesc Ón trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg.

Sunt str‚ns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu Ómpreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să răm‚n Ón trup.

Şi sunt Óncredinţat şi ştiu că voi răm‚ne şi voi trăi cu voi toţi, pentru Ónaintarea şi bucuria credinţei voastre; pentru ca, prin Óntoarcerea mea la voi, să aveţi Ón mine o mare pricină de laudă Ón Isus Hristos.

Numai, purtaţi-vă Óntr-un chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi răm‚ne departe de voi, să aud despre voi că răm‚neţi tari Ón acelaşi duh, şi că luptaţi cu un suflet pentru credinţa Evangheliei, fără să vă lăsaţi Ónspăim‚ntaţi de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare, şi de m‚ntuirea voastră, şi aceasta de la Dumnezeu.

Căci cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi Ón El, ci să şi pătimiţi pentru El, şi să şi duceţi, cum şi faceţi, aceeaşi luptă, pe care aţi văzut-o la mine, şi pe care auziţi că o duc şi acum.