Un fiu Ónţelept ascultă Ónvăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. ñ Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaţi au parte de silnicie. ñ Cine-şi păzeşte gura, Óşi păzeşte sufletul; cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui. ñ Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură. ñ Cel neprihănit urăşte cuvintele mincinoase, dar cel rău se face ur‚t şi se acoperă de ruşine. ñ Neprihănirea păzeşte pe cel nevinovat, dar răutatea aduce pierzarea păcătosului. ñ Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii, ñ Omul cu bogăţia lui Óşi răscumpără viaţa, dar săracul n-ascultă mustrarea. ñ Lumina celor neprihăniţi arde voioasă, dar candela celor răi se stinge. ñ Prin m‚ndrie se aţ‚ţă numai certuri, dar Ónţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile. ñ Bogăţia c‚ştigată fără trudă scade, dar ce se str‚nge Óncetul cu Óncetul, creşte. ñ O nădejde am‚nată Ómbolnăveşte inima, dar o dorinţă Ómplinită este un pom de viaţă. ñ Cine nesocoteşte Cuv‚ntul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. ñ Œnvăţătura Ónţeleptului este un izvor de viaţă, ca să abată pe om din cursele morţii. ñ O minte sănătoasă c‚ştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă. ñ Orice om chibzuit lucrează cu cunoştinţă, dar nebunul Óşi dă la iveală nebunia. ñ Un sol rău cade Ón nenorocire, dar un sol credincios aduce tămăduire. ñ Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus Ón cinste. ñ Œmplinirea unei dorinţe este dulce sufletului, dar celor nebuni le este ur‚t să se lase de rău. ñ Cine umblă cu Ónţelepţii se face Ónţelept, dar cui Ói place să se Ónsoţească cu nebunii o duce rău. ñ Nenorocirea urmăreşte pe cei ce păcătuiesc, dar cei neprihăniţi vor fi răsplătiţi cu fericire.

Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor săi, dar bogăţiile păcătosului sunt păstrate pentru cel neprihănit. ñ Ogorul pe care-l desţeleneşte săracul dă o hrană Ómbelşugată, dar mulţi pier din pricina nedreptăţii lor. ñ Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, Ól pedepseşte Óndată. ñ Cel neprihănit măn‚ncă p‚nă se satură, dar p‚ntecele celor răi duce lipsă. ñ