Mai bine o bucată de p‚ine uscată, cu pace, dec‚t o casă plină de cărnuri, cu ceartă! ñ Un argat cu minte stăp‚neşte peste fiul care face ruşine, şi va Ómpărţi moştenirea cu fraţii lui.

Tigaia lămureşte argintul, şi cuptorul lămureşte aurul; dar Cel ce Óncearcă inimile, este Domnul. ñ Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. ñ Cine Óşi bate joc de sărac, Óşi bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va răm‚ne nepedepsit. ñ Copiii copiilor sunt cununa bătr‚nilor, şi părinţii sunt slava copiilor lor. ñ Cuvintele alese nu se potrivesc Ón gura unui nebun; cu c‚t mai puţin cuvintele mincinoase Ón gura unui om de viţă aleasă! ñ Darurile par o piatră scumpă Ón ochii celor ce le primesc: ori Óncotro se Óntorc, izb‚ndesc. ñ Cine acoperă o greşeală, caută dragostea, dar cine o pomeneşte mereu Ón vorbirile lui, dezbină pe prieteni. ñ O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, dec‚t o sută de lovituri pe cel nebun. ñ Cel rău nu caută dec‚t răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis Ómpotriva lui. ñ Mai bine să Ónt‚lneşti o ursoaică jefuită de puii ei, dec‚t un nebun Ón timpul nebuniei lui. ñ Celui ce Óntoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. ñ Œnceputul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta Ónainte de a se Ónteţi. ñ Cel ce iartă pe vinovat şi os‚ndeşte pe cel nevinovat, sunt am‚ndoi o sc‚rbă Ónaintea Domnului. ñ La ce slujeşte argintul Ón m‚na nebunului? Să cumpere Ónţelepciunea?Ö Dar n-are minte. ñ Prietenul adevărat iubeşte oric‚nd, şi Ón nenorocire ajunge ca un frate. ñ Omul fără minte dă chezăşie, se pune chezaş pentru aproapele său. ñ Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul, şi cine-şi zideşte poarta prea Ónaltă, Óşi caută pieirea. ñ Cel cu inimă prefăcută nu găseşte fericirea, şi cel cu limba stricată cade Ón nenorocire. ñ Cine dă naştere unui nebun va avea Óntristare, şi tatăl unui nebun nu poate să se bucure. ñ O inimă veselă este un bun leac, dar un duh m‚hnit usucă oasele. ñ Cel rău primeşte daruri pe ascuns, ca să sucească şi căile dreptăţii. ñ Œnţelepciunea este Ón faţa omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul păm‚ntului. ñ Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, şi amărăciune celei ce l-a născut. ñ Nu este bine să os‚ndeşti pe cel neprihănit la o gloabă, nici să loveşti pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. ñ Cine Óşi Ónfr‚nează vorbele, cunoaşte ştiinţa, şi cine are duhul potolit este un om priceput. ñ Chiar şi un prost ar trece de Ónţelept dacă ar tăcea, şi de priceput dacă şi-ar ţine gura.