(O rugăciune a unui nenorocit, cÓnd este doborÓt de Óntristare şi Óşi varsă plÓngerea Ónaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pÓnă la Tine!

Nu-mi ascunde Faţa Ta Ón ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cÓnd strig! Ascultă-mă degrab!

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele Ómi ard ca un tăciune.

Inima Ómi este lovită, şi mi se usucă Óntocmai ca iarba; pÓnă şi pÓnea uit să mi -o mănÓnc.

Aşa de mari Ómi sÓnt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sÓnt ca o cucuvaie din dărÓmături; nu mai pot dormi, şi sÓnt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Œn fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine Ón mÓnia lor.

MănÓnc ţărÓnă Ón loc de pÓne, şi Ómi amestec lacrămile cu băutura, din pricina mÓniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

Zilele mele sÓnt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Dar Tu, Doamne, Tu Ómpărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam Ón neam.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te Ónduri de el, a venit vremea hotărÓtă pentru el.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărÓna lui.

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi Ómpăraţii pămÓntului de slava Ta.

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta Ón slava Sa.

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Căci El priveşte din Ónălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămÓnt, ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sÓnt pe moarte; pentru ca ei să vestească Ón Sion Numele Domnului, şi laudele lui Ón Ierusalim, cÓnd se vor strÓnge toate popoarele, şi toate Ómpărăţiile, ca să slujească Domnului.

El mi -a frÓnt puterea Ón drum, şi mi -a scurtat zilele, Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!`` Tu ai Óntemeiat Ón vechime pămÓntul, şi cerurile sÓnt lucrarea mÓnilor Tale.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămÓnea; toate se vor Ónvechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmÓnt, şi se vor schimba.

Dar Tu rămÓi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfÓrşi.

Fiii robilor Tăi Óşi vor locui ţara, şi sămÓnţa lor va rămÓnea Ónaintea Ta.