(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Vino Ón ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.

Oamenii Óşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.

Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie, pe cei ce zic: ,,SÓntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sÓnt cu noi: cine ar putea să fie stăpÓn peste noi?`` ,,Pentrucă cei nenorociţi sÓnt asupriţi şi pentrucă săracii gem, acum``, zice Domnul, ,,Mă scol, şi aduc mÓntuire celor obijduiţi.`` Cuvintele Domnului sÓnt cuvinte curate, un argint lămurit Ón cuptor de pămÓnt, şi curăţit de şapte ori. - Tu, Doamne, Ói vei păzi, şi -i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

Pretutindeni mişună cei răi, cÓnd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.