(O rugăciune a lui David.) Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele, pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

Să se arate dreptatea mea Ónaintea Ta, şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

Dacă Ómi vei cerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei Óncerca, nu vei găsi nimic: căci ce-mi iese din gură, aceea şi gÓndesc.

CÓt priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvÓntul buzelor Tale, mă feresc de calea celor asupritori; paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale, şi nu mi se clatină picioarele.

Strig către Tine, căci m'asculţi, Dumnezeule! Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvÓntul meu!

Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce caută adăpost, şi -i izbăveşti de protivnicii lor, prin dreapta Ta!

Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale, de cei răi, cari mă prigonesc, de vrăjmaşii mei de moarte, cari mă Ómpresoară.

Ei Óşi Ónchid inima, au cuvintele semeţe Ón gură.

Se ţin de paşii mei, mă Ónconjoară chiar, mă pÓndesc ca să mă trÓntească la pămÓnt.

Parcă ar fi un leu lacom după pradă, un pui de leu, care stă la pÓndă Ón culcuşul lui.

Scoală-te, Doamne, ieşi Ónaintea vrăjmaşului, doboară -l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

Scapă-mă de oameni, cu mÓna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari Óşi au partea lor Ón viaţa aceasta, şi cărora le umpli pÓntecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sÓnt sătui şi prisosul lor Ól lasă pruncilor lor.

Dar eu, Ón nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.