(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi Óntinderea lor vesteşte lucrarea mÓnilor Lui.

O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el.

Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pămÓntul, şi glasul lor merge pÓnă la marginile lumii. خn ceruri El a Óntins un cort soarelui.

Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă Ón drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi Óşi isprăveşte drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

Legea Domnului este desăvÓrşită, şi Ónviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă Ónţelepciune celui neştiutor.

OrÓnduirile Domnului sÓnt fără prihană, şi veselesc inima; poruncile Domnului sÓnt curate şi luminează ochii.

Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sÓnt adevărate, toate sÓnt drepte.

Ele sÓnt mai de preţ decÓt aurul, decÓt mult aur curat; sÓnt mai dulci decÓt mierea, decÓt picurul din faguri.

Robul Tău primeşte şi el Ónvăţătura dela ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

Cine Óşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe cari nu le cunosc!

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mÓndrie, ca să nu stăpÓnească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne, StÓnca mea şi Izbăvitorul meu!