La Tine, Doamne, Ómi Ónalţ sufletul.

Œn Tine, Dumnezeule, mă Óncred: să nu fiu dat de ruşine, ca să nu se bucure vrăjmaşii mei de mine!

Da, toţi cei ce nădăjduiesc Ón Tine nu vor fi daţi de ruşine: ci de ruşine vor fi daţi cei ce Te părăsesc fără temei.

Arată-mi, Doamne, căile Tale, şi Ónvaţă-mă cărările Tale.

Povăţuieşte-mă Ón adevărul Tău, şi Ónvaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mÓntuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!

Adu-Ţi aminte, Doamne, de Óndurarea şi bunătatea Ta; căci sÓnt vecinice.

Nu-Ţi aduce aminte de greşelile din tinereţa mea, nici de fărădelegile mele; ci adu-Ţi aminte de mine, după Óndurarea Ta, pentru bunătatea Ta, Doamne!

Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.

El face pe cei smeriţi să umble Ón tot ce este drept. El Ónvaţă pe cei smeriţi calea Sa.

Toate cărările Domnului sÓnt Óndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legămÓntul şi poruncile Lui.

Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!

Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul Ói arată calea pe care trebuie s'o aleagă.

El va locui Ón fericire, şi sămÓnţa lui va stăpÓni ţara.

Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legămÓntul făcut cu El le dă Ónvăţătură.

Eu Ómi Óntorc necurmat ochii spre Domnul, căci El Ómi va scoate picioarele din laţ.

Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sÓnt părăsit şi nenorocit.

Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu!

Uită-Te la ticăloşia şi truda mea, şi iartă-mi toate păcatele mele.

Vezi cÓt de mulţi sÓnt vrăjmaşii mei, şi cu ce ură mare mă urmăresc.

Păzeşte-mi sufletul, şi scapă-mă! Nu mă lăsa să fiu dat de ruşine cÓnd mă Óncred Ón Tine!

Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea, cÓnd Ómi pun nădejdea Ón Tine!

Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.