(Un psalm al lui David.) Doamne, către Tine strig. StÓnca mea! Nu rămÓnea surd la glasul meu, ca nu cumva, dacă Te vei depărta fără să-mi răspunzi, să ajung ca cei ce se pogoară Ón groapă.

Ascultă glasul rugăciunilor mele, cÓnd strig către Tine, şi cÓnd Ómi ridic mÓnile spre locaşul Tău cel SfÓnt.

Nu mă lua de pe pămÓnt Ómpreună cu cei răi şi cu oamenii nelegiuiţi, cari vorbesc de pace aproapelui lor şi, cÓnd colo, au răutate Ón inimă.

Răsplăteşte-le după lucrările lor şi după răutatea faptelor lor, răsplăteşte-le după lucrarea mÓnilor lor! Dă-le plata care li se cuvine!

Căci ei nu iau aminte la lucrările Domnului, la lucrarea mÓnilor Lui. Să -i doboare şi să nu -i mai scoale!

BinecuvÓntat să fie Domnul, căci ascultă glasul rugăciunilor mele.

Domnul este tăria mea şi scutul meu; Ón El mi se Óncrede inima, şi sÓnt ajutat. De aceea Ómi este plină de veselie inima, şi -L laud prin cÓntările mele.

Domnul este tăria poporului Său, El este StÓnca izbăvitoare a unsului Său.

MÓntuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvÓntează moştenirea Ta! Fii păstorul şi sprijinitorul lor Ón veci.