(Către mai marele cÓntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cÓntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, Ón zilele de odinioară.

Cu mÓna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i Óntinzi pe ei.

Căci nu prin sabia lor au pus mÓna pe ţară, nu braţul lor i -a mÓntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă Ói iubeai.

Dumnezeule, Tu eşti خmpăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

Cu Tine doborÓm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

Căci nu Ón arcul meu mă Óncred, nu sabia mea mă va scăpa; ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

Noi, Ón fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre; ne faci să dăm dosul Ónaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

Ne dai ca pe nişte oi de mÓncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rÓsul celor ce ne Ónconjoară.

Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

Ocara mea este totdeauna Ónaintea mea, şi ruşinea Ómi acopere faţa, la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

Toate acestea ni se ÓntÓmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămÓntul Tău: da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta, ca să ne zdrobeşti Ón locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi Óntins mÓnile spre un dumnezeu străin, n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

Dar din pricina Ta sÓntem junghiaţi Ón toate zilele, sÓntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Pentruce خţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

Căci sufletul ne este doborÓt Ón ţărÓnă de mÓhnire, trupul nostru este lipit de pămÓnt.

Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!