(Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte, şi cheamă pămÓntul, dela răsăritul soarelui pÓnă la asfinţitul lui.

Din Sion, care este Óntruparea frumuseţei desăvÓrşite, de acolo străluceşte Dumnezeu.

Dumnezeul nostru vine şi nu tace. خnaintea Lui merge un foc mistuitor, şi Ómprejurul Lui o furtună puternică.

El strigă spre ceruri sus, şi spre pămÓnt, ca să judece pe poporul Său: ,,StrÓngeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legămÓnt cu Mine prin jertfă!`` - Atunci cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este cel ce judecă. - Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi Ónştiinţa. Eu sÓnt Dumnezeu, Dumnezeul tău.

Nu pentru jertfele tale te mustru: căci arderile tale de tot sÓnt necurmat Ónaintea Mea.

Nu voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

Căci ale Mele sÓnt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

Eu cunosc toate păsările de pe munţi, şi tot ce se mişcă pe cÓmp este al Meu.

Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

Oare mănÓnc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sÓngele ţapilor?

Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi Ómplineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea خnalt.

Cheamă-Mă Ón ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!

Dumnezeu zice Ónsă celui rău: ,,Ce tot Ónşiri tu legile Mele, şi ai Ón gură legămÓntul Meu, cÓnd tu urăşti mustrările, şi arunci cuvintele Mele Ónapoia ta?

Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el, şi te Ónsoţeşti cu preacurvarii.

Dai drumul gurii la rău, şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

Stai şi vorbeşti Ómpotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai Ónchipuit că Eu sÓnt ca tine. Dar te voi mustra, şi Óţi voi pune totul supt ochi!

Luaţi seama dar, voi cari uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfăşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.

Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia Ói voi arăta mÓntuirea lui Dumnezeu.