(Către mai marele cÓntăreţilor. O cÓntare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cÓnd zicea: ,,David s'a dus Ón casa lui Ahimelec.``) Pentruce te făleşti cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ţine Ón veci.

Limba ta nu născoceşte decÓt răutate, ca un brici ascuţit, viclean ce eşti!

Tu iubeşti mai degrabă răul decÓt binele, mai degrabă minciuna decÓt adevărul. - Tu iubeşti numai cuvinte nimicitoare, limbă Ónşelătoare!

De aceea şi Dumnezeu te va doborÓ pe vecie, te va apuca şi te va ridica din cortul tău, şi te va desrădăcina din pămÓntul celor vii. - Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, şi vor rÓde de el, zicÓnd: ,,Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se Óncredea Ón bogăţiile lui cele mari, şi se bizuia pe răutatea lui.`` Dar eu sÓnt Ón Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă Óncred Ón bunătatea lui Dumnezeu, Ón veci de veci.

Te voi lăuda totdeauna, pentrucă ai lucrat; şi, Ón faţa copiilor Tăi, voi nădăjdui Ón Numele Tău, căci este binevoitor.