(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe flaut. O cÓntare a lui David.) Nebunul zice Ón inima lui: ,,Nu este Dumnezeu!`` S'au stricat oamenii, au săvÓrşit fărădelegi urÓte, nu este nici unul care să facă binele.

Dumnezeu Se uită dela Ónălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este cineva care să fie priceput, şi să caute pe Dumnezeu.

Dar toţi s'au rătăcit, toţi s'au stricat; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

,,Şi-au perdut oare mintea ceice săvÓrşesc nelegiuirea, de mănÓncă pe poporul Meu, cum mănÓncă pÓnea, şi nu cheamă pe Dumnezeu?`` Atunci vor tremura de spaimă, fără să fie vreo pricină de spaimă; Dumnezeu va risipi oasele celor ce tăbărăsc Ómpotriva ta, Ói vei face de ruşine, căci Dumnezeu i -a lepădat.

O! cine va face să pornească din Sion izbăvirea lui Israel? CÓnd va aduce Dumnezeu Ónapoi pe prinşii de război ai poporului Său, Iacov se va veseli, şi Israel se va bucura.