(Către mai marele cÓntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai Ón Dumnezeu mi se Óncrede sufletul; dela El Ómi vine ajutorul.

Da, El este StÓnca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.

PÓnă cÓnd vă veţi năpusti asupra unui om, pÓnă cÓnd veţi căuta cu toţii să -l doborÓţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?

Da, ei pun la cale să -l doboare din Ónălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. - Da, suflete, Óncrede-te Ón Dumnezeu, căci dela El Ómi vine nădejdea.

Da, El este StÓnca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.

Pe Dumnezeu se Óntemeiază ajutorul şi slava mea; Ón Dumnezeu este stÓnca puterii mele, locul meu de adăpost.

Popoare, Ón orice vreme, Óncredeţi-vă Ón El, vărsaţi-vă inimile Ónaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. - Da, o nimica sÓnt fiii omului! Minciună sÓnt fiii oamenilor! Puşi Ón cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decÓt o suflare Nu vă Óncredeţi Ón asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică Ón răpire; cÓnd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.`` A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.