(Un psalm al lui David. Făcut cÓnd era Ón pustia lui Iuda.) Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Œmi Ónsetează sufletul după Tine, Ómi tÓnjeşte trupul după Tine, Óntr'un pămÓnt sec, uscat şi fără apă.

Aşa Te privesc eu Ón locaşul cel sfÓnt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.

Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decÓt viaţa, de aceea buzele mele cÓntă laudele Tale.

Te voi binecuvÓnta dar toată viaţa mea, şi Ón Numele Tău Ómi voi ridica mÓnile.

Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, cÓnd mi-aduc aminte de Tine Ón aşternutul meu, şi cÓnd mă gÓndesc la Tine Ón timpul priveghiurilor nopţii.

Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sÓnt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Sufletul meu este lipit de Tine; dreapta Ta mă sprijineşte.

Dar cei ce caută să-mi ia viaţa, se vor duce Ón adÓncimile pămÓntului; vor fi daţi pradă săbiei, vor fi prada şacalilor.

Dar Ómpăratul se va bucura Ón Dumnezeu; oricine jură pe El se va făli, căci va astupa gura mincinoşilor.