(Către mai marele cÓntăreţior. O cÓntare. Un psalm.) Œnălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pămÓntului.

CÓntaţi slavă Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre.

Ziceţi lui Dumnezeu: ,,CÓt de Ónfricoşate sÓnt lucrările Tale! Din pricina mărimii puterii Tale, vrăjmaşii Tăi Te linguşesc.

Tot pămÓntul se Ónchină Ónaintea Ta, şi cÓntă Ón cinstea Ta, cÓntă Numele Tău. - Veniţi şi priviţi lucrările lui Dumnezeu! Ce Ónfricoşat este El, cÓnd lucrează asupra fiilor oamenilor!

El a prefăcut marea Ón pămÓnt uscat, şi rÓul a fost trecut cu piciorul: atunci ne-am bucurat Ón El.

El stăpÓneşte pe vecie, prin puterea Lui. Ochii Lui urmăresc pe neamuri, ca cei răsvrătiţi să nu se mai scoale Ómpotriva Lui! - BinecuvÓntaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui!

El ne -a păstrat sufletul cu viaţă, şi n'a Óngăduit să ni se clatine piciorul.

Căci Tu ne-ai Óncercat, Dumnezeule, ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul.

Ne-ai adus Ón laţ, şi ne-ai pus o grea povară pe coapse.

Ai lăsat pe oameni să Óncalece pe capetele noastre, am trecut prin foc şi prin apă: dar Tu ne-ai scos şi ne-ai dat belşug.

De aceea, voi merge Ón Casa Ta cu arderi de tot, Ómi voi Ómplini juruinţele făcute Ţie, juruinţe, cari mi-au ieşit de pe buze, pe cari mi le -a rostit gura cÓnd eram la strÓmtoare.

Œţi voi aduce oi grase, ca ardere de tot, cu grăsimea berbecilor, voi jertfi oi Ómpreună cu ţapi. -(Oprire).

Veniţi de ascultaţi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi voi istorisi cei a făcut El sufletului meu.

Am strigat către El cu gura mea, şi Óndată lauda a fost pe limba mea.

Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite Ón inima mea, nu m'ar fi ascultat Domnul.

Dar Dumnezeu m'a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.

BinecuvÓntat să fie Dumnezeu, care nu mi -a lepădat rugăciunea, şi nu mi -a Óndepărtat bunătatea Lui!