(O cÓntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat cu flautul. O cÓntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mÓntuirii mele! Zi şi noapte strig Ónaintea Ta!

S'ajungă rugăciunea mea Ónaintea Ta! Ia aminte la cererile mele; căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

SÓnt pus Ón rÓndul celor ce se pogoară Ón groapă, sÓnt ca un om, care nu mai are putere.

Stau Óntins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi Ón mormÓnt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sÓnt despărţiţi de mÓna Ta.

M'ai aruncat Ón groapa cea mai de jos, Ón Óntunerec, Ón adÓncuri.

MÓnia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. - Ai Óndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scÓrbă pentru ei; sÓnt Ónchis şi nu pot să ies.

Mi se topesc ochii de suferinţă; Ón toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi Óntind mÓnile spre Tine!

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? - Se vorbeşte de bunătatea Ta Ón mormÓnt, şi de credincioşia Ta Ón AdÓnc?

SÓnt cunoscute minunile Tale Ón Óntunerec, şi dreptatea Ta Ón ţara uitării?

Doamne, eu Óşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se Ónalţă la Tine.

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce Ómi ascunzi Faţa Ta?

Din tinereţe, sÓnt nenorocit şi trag să mor, sÓnt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

MÓnia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Ele mă Ónconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă Ónfăşoară toate deodată.

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.