(Către mai marele cÓntăreţilor. Se cÓntă ca şi ,,Mori pentru fiul``. Un psalm al lui David.) Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

Voi face din Tine bucuria şi veselia mea, voi cÓnta Numele tău, Dumnezeule Prea خnalte, pentrucă vrăjmaşii mei dau Ónapoi, se clatină, şi pier dinaintea Ta.

căci Tu Ómi sprijineşti dreptatea şi pricina mea, şi stai pe scaunul Tău de domnie ca un judecător drept.

Tu pedepseşti neamurile, nimiceşti pe cel rău, le ştergi numele pentru totdeauna şi pe vecie.

S'au dus vrăjmaşii! N'au rămas din ei decÓt nişte dărÓmături vecinice! Nişte cetăţi dărÓmate de Tine! Li s'a şters pomenirea!

Ei s'au dus, dar Domnul Ómpărăteşte Ón veac, şi Şi -a pregătit scaunul de domnie pentru judecată.

El judecă lumea cu dreptate, judecă popoarele cu nepărtinire.

Domnul este scăparea celui asuprit, scăpare la vreme de necaz.

Cei ce cunosc Numele Tău, se Óncred Ón Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

CÓntaţi Domnului, care Ómpărăţeşte Ón Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

Căci El răzbună sÓngele vărsat, şi خşi aduce aminte de cei nenorociţi, nu uită strigătele lor.

Ai milă de mine, Doamne! Vezi ticăloşia Ón care mă aduc vrăjmaşii mei, şi ridică-mă din porţile morţii, ca să vestesc toate laudele Tale, Ón porţile fiicei Sionului, şi să mă bucur de mÓntuirea Ta.

Neamurile cad Ón groapa pe care au făcut -o, şi li se prinde piciorul Ón laţul pe care l-au ascuns.

Domnul Se arată, face dreptate, şi prinde pe cel rău Ón lucrul mÓnilor lui. (Joc de instrumente. Oprire.) Cei răi se Óntorc la locuinţa morţilor: toate neamurile cari uită pe Dumnezeu.

Căci cel nenorocit nu este uitat pe vecie, nădejdea celor sărmani nu piere pe vecie.

Scoală-Te, Doamne, ca să nu biruie omul; neamurile să fie judecate Ónaintea Ta!

Aruncă groaza Ón ei, Doamne, ca să ştie popoarele că nu sÓnt decÓt oameni! (Oprire.)