Apoi am văzut un alt Ónger puternic, care se pogora din cer, Ónvăluit Óntr-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte st‚lpi de foc.

Œn m‚nă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul st‚ng pe păm‚nt, şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. C‚nd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

Şi c‚nd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ÑPecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!î Şi Óngerul, pe care-l văzusem st‚nd Ón picioare pe mare şi pe păm‚nt, şi-a ridicat m‚na dreaptă spre cer, şi a jurat pe Cel ce este viu Ón vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, păm‚ntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă, ci că Ón zilele Ón care Óngerul al şaptelea va suna din tr‚mbiţa lui, se va sf‚rşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: ÑDu-te de ia cărticica deschisă din m‚na Óngerului, care stă Ón picioare pe mare şi pe păm‚nt!î M-am dus la Ónger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. ÑIa-oî, mi-a zis el, Ñşi măn‚ncă-o; ea Óţi va amărÓ p‚ntecele, dar Ón gura ta va fi dulce ca mierea.î Am luat cărticica din m‚na Óngerului, şi am m‚ncat-o: Ón gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am m‚ncat-o, mi s-a umplut p‚ntecele de amărăciune.

Apoi mi-au zis: ÑTrebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi Ómpăraţi.î