Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: ÑScoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se Ónchină Ón el.

Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată Neamurilor, care vor călca Ón picioare sf‚nta cetate patruzeci şi două de luni.

Voi da celor doi martori ai mei să prorocească, Ómbrăcaţi Ón saci, o mie două sute şaizeci de zile.

Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice, care stau Ónaintea Domnului păm‚ntului.

Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc, care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară Ón felul acesta.

Ei au putere să Ónchidă cerul, ca să nu cadă ploaie Ón zilele prorociei lor; şi au putere să prefacă apele Ón s‚nge, şi să lovească păm‚ntul cu orice fel de urgie, ori de c‚te ori vor voi.

C‚nd Óşi vor isprăvi mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Ad‚nc, va face război cu ei, Ói va birui şi-i va omorÓ.

Şi trupurile lor moarte vor zăcea Ón piaţa cetăţii celei mari, care, Ón Ónţeles duhovnicesc, se cheamă ÑSodomaî şi ÑEgiptî, unde a fost răstignit şi Domnul lor.

Şi oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam, vor sta trei zile şi jumătate, şi vor privi trupurile lor moarte, şi nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse Ón morm‚nt.

Şi locuitorii de pe păm‚nt se vor bucura şi se vor Ónveseli de ei; şi Óşi vor trimite daruri unii altora, pentru că aceşti doi prooroci chinuiseră pe locuitorii păm‚ntului.

Dar după cele trei zile şi jumătate, duhul de viaţă de la Dumnezeu a intrat Ón ei, şi s-au ridicat Ón picioare, şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut.

Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: ÑSuiţi-vă aici!î Şi s-au suit Óntr-un nor spre cer; iar vrăjmaşii lor i-au văzut.

Œn clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de păm‚nt, şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi Ón cutremurul acesta de păm‚nt. Şi cei rămaşi, s-au Óngrozit şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine cur‚nd.

Œngerul, al şaptelea a sunat din tr‚mbiţă. Şi Ón cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: ÑŒmpărăţia lumii a trecut Ón m‚inile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va Ómpărăţi Ón vecii vecilor.î Şi cei douăzeci şi patru de bătr‚ni, care stăteau Ónaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la păm‚nt, şi s-au Ónchinat lui Dumnezeu, şi au zis: ÑŒţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus m‚na pe puterea Ta cea mare, şi ai Ónceput să Ómpărăţeşti.

Neamurile se m‚niaseră, dar a venit m‚nia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc păm‚ntul!î Şi Templul lui Dumnezeu, care este Ón cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legăm‚ntului Său, Ón Templul Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de păm‚nt, şi o grindină mare.