Revelation of Jesus Christ, глава 20 Revelation, гл 20
Apoi am văzut pogor‚ndu-se din cer un Ónger, care ţinea Ón m‚nă cheia Ad‚ncului şi un lanţ mare.
El a pus m‚na pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
L-a aruncat Ón Ad‚nc, l-a Ónchis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai Ónşele Neamurile, p‚nă se vor Ómplini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.
Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuv‚ntului lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se Ónchinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe m‚nă. Ei au Ónviat, şi au Ómpărăţit cu Hristos o mie de ani.
Ceilalţi morţi n-au Ónviat p‚nă nu s-au sf‚rşit cei o mie de ani. Aceasta este Ónt‚ia Ónviere.
Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de Ónt‚ia Ónviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor Ómpărăţi cu El o mie de ani.
C‚nd se vor Ómplini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat; şi va ieşi din temniţa lui, ca să Ónşele Neamurile, care sunt Ón cele patru colţuri ale păm‚ntului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
Şi ei s-au suit pe faţa păm‚ntului, şi au Ónconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a pogor‚t un foc care i-a mistuit.
Şi diavolul, care-i Ónşela, a fost aruncat Ón iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte Ón vecii vecilor.
Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Păm‚ntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, st‚nd Ón picioare Ónaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise Ón cărţile acelea.
Marea a dat Ónapoi pe morţii care erau Ón ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat Ónapoi pe morţii care erau Ón ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate Ón iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
Oricine n-a fost găsit scris Ón cartea vieţii, a fost aruncat Ón iazul de foc.