Apoi am văzut un cer nou şi un păm‚nt nou; pentru că cerul dint‚i şi păm‚ntul dint‚i pieriseră, şi marea nu mai era.

Şi eu am văzut cobor‚ndu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sf‚ntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă Ómpodobită pentru bărbatul ei.

Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ÑIată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Ónsuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici t‚nguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dint‚i au trecut.î Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: ÑIată, Eu fac toate lucrurile noi.î Şi a adăugat: ÑScrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.î Apoi mi-a zis: ÑS-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Œnceputul şi Sf‚rşitul. Celui ce Ói este sete, Ói voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.

Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.

Dar c‚t despre fricoşi, necredincioşi, sc‚rboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, Ónchinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este Ón iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.î Apoi unul din cei şapte Óngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: ÑVino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!î Şi m-a dus, Ón Duhul, pe un munte mare şi Ónalt. Şi mi-a arătat cetatea sf‚ntă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu, av‚nd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.

Era Ónconjurată cu un zid mare şi Ónalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece Óngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.

Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.

Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

Œngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.

Cetatea era Ón patru colţuri, şi lungimea ei era c‚t lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi Ónălţimea erau deopotrivă.

I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura Óngerul.

Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

Temeliile zidului cetăţii erau Ómpodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dint‚i temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald; a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.

Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.

Œn cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.

Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.

Neamurile vor umbla Ón lumina ei, şi Ómpăraţii păm‚ntului Óşi vor aduce slava şi cinstea lor Ón ea.

Porţile ei nu se vor Ónchide ziua, fiindcă Ón ea nu va mai fi noapte.

Œn ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.

Nimic Óntinat nu va intra Ón ea, nimeni care trăieşte Ón spurcăciune şi Ón minciună; ci numai cei scrişi Ón cartea vieţii Mielului.