Apoi am văzut Ón m‚na dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi.

Şi am văzut un Ónger puternic, care striga cu glas tare: ÑCine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?î Şi nu se găsea nimeni nici Ón cer, nici pe păm‚nt, nici sub păm‚nt, care să poată deschide cartea, nici să se uite Ón ea.

Şi am pl‚ns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite Ón ea.

Şi unul din bătr‚ni mi-a zis: ÑNu pl‚nge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi cele şapte peceţi ale ei.

Şi la mijloc, Óntre scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi Óntre bătr‚ni, am văzut st‚nd Ón picioare un Miel. Părea Ónjunghiat, şi avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise Ón tot păm‚ntul.

El a venit, şi a luat cartea din m‚na dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie.

C‚nd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătr‚ni s-au aruncat la păm‚nt Ónaintea Mielului, av‚nd fiecare c‚te o alăută şi potire de aur, pline cu tăm‚ie, care sunt rugăciunile sfinţilor.

Şi c‚ntau o c‚ntare nouă, şi ziceau: ÑVrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost Ónjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu s‚ngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Ai făcut din ei o Ómpărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor Ómpărăţi pe păm‚nt!î M-am uitat, şi Ómprejurul scaunului de domnie, Ón jurul făpturilor vii şi Ón jurul bătr‚nilor am auzit glasul multor Óngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi mii de mii.

Ei ziceau cu glas tare: ÑVrednic este Mielul, care a fost Ónjunghiat, să primească puterea, bogăţia, Ónţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!î Şi pe toate făpturile, care sunt Ón cer, pe păm‚nt, sub păm‚nt, pe mare, şi tot ce se află Ón aceste locuri, le-am auzit zic‚nd: ÑA Celui ce stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăp‚nirea Ón vecii vecilor!î Şi cele patru făpturi vii ziceau: ÑAmin!î Şi cei douăzeci şi patru de bătr‚ni s-au aruncat la păm‚nt, şi s-au Ónchinat Celui ce este viu Ón vecii vecilor!