Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu, pe care o făgăduise mai Ónainte prin proorocii Săi Ón Sfintele Scripturi.

Ea priveşte pe Fiul Său, născut din săm‚nţa lui David, Ón ce priveşte trupul, iar Ón ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin Ónvierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul nostru, prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile, Óntre care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

Deci, vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu Ón Roma, chemaţi să fiţi sfinţi: Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Mai Ónt‚i mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită Ón toată lumea.

Dumnezeu, căruia Œi slujesc Ón duhul meu, Ón Evanghelia Fiului Său, Ómi este martor că vă pomenesc neÓncetat Ón rugăciunile mele, şi cer totdeauna ca, prin voia lui Dumnezeu, să am Ón sf‚rşit fericirea să vin la voi.

Căci doresc să vă văd, ca să vă dau vreun dar duhovnicesc pentru Óntărirea voastră, sau mai degrabă, ca să ne Ómbărbătăm laolaltă Ón mijlocul vostru, prin credinţa, pe care o avem Ómpreună, şi voi şi eu.

Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, că, de multe ori am avut de g‚nd să vin la voi, ca să culeg vreun rod printre voi, ca printre celelalte neamuri, dar am fost Ómpiedicat p‚nă acum.

Eu sunt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor Ónvăţaţi şi celor neÓnvăţaţi.

Astfel, Ón ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma.

Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru m‚ntuirea fiecăruia care crede: Ónt‚i a Iudeului, apoi a Grecului; deoarece Ón ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ÑCel neprihănit va trăi prin credinţă.î M‚nia lui Dumnezeu se descoperă din cer Ómpotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi Ómpotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care Ónăbuşe adevărul Ón nelegiuirea lor.

Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit Ón ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

Œn adevăr, Ónsuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, c‚nd te uiţi cu băgare de seamă la ele Ón lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la g‚ndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a Óntunecat.

S-au fălit că sunt Ónţelepţi, şi au Ónnebunit; şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor Óntr-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi t‚r‚toare.

De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că Óşi necinstesc singuri trupurile; căci au schimbat Ón minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au Ónchinat făpturii Ón locul Făcătorului, care este binecuv‚ntat Ón veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat Ón voia unor patimi sc‚rboase; căci femeile lor au schimbat Óntrebuinţarea firească a lor Óntr-una care este Ómpotriva firii; tot astfel şi bărbaţii, au părăsit Óntrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins Ón poftele lor unii pentru alţii, au săv‚rşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri sc‚rboase, şi au primit Ón ei Ónşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu Ón cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat Ón voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neÓngăduite.

Astfel au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de Ónşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, b‚rfitori, ur‚tori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără pricepere, călcători de cuv‚nt, fără dragoste firească, neÓnduplecaţi, fără milă.

Şi, măcar că ştiu hotăr‚rea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.