Acum dar nu este nici o os‚ndire pentru cei ce sunt Ón Hristos Isus, care nu trăiesc după Óndemnurile firii păm‚nteşti, ci după Óndemnurile Duhului.

Œn adevăr, legea Duhului de viaţă Ón Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

Căci ñ lucru cu neputinţă Legii, Óntruc‚t firea păm‚ntească (Greceşte: carnea, aici şi peste tot unde e Ñfirea păm‚nteascăî.) o făcea fără putere ñ Dumnezeu a os‚ndit păcatul Ón firea păm‚ntească, trimiţ‚nd, din pricina păcatului, pe Ónsuşi Fiul Său Óntr-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie Ómplinită Ón noi, care trăim nu după Óndemnurile firii păm‚nteşti, ci după Óndemnurile Duhului.

Œn adevăr, cei ce trăiesc după Óndemnurile firii păm‚nteşti, umblă după lucrurile firii păm‚nteşti; pe c‚nd cei ce trăiesc după Óndemnurile Duhului, umblă după lucrurile Duhului.

Şi umblarea după lucrurile firii păm‚nteşti, este moarte, pe c‚nd umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace.

Fiindcă umblarea după lucrurile firii păm‚nteşti este vrăjmăşie Ómpotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună.

Deci, cei ce sunt păm‚nteşti, nu pot să placă lui Dumnezeu.

Voi Ónsă nu mai sunteţi păm‚nteşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte Ón adevăr Ón voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Şi dacă Hristos este Ón voi, trupul vostru, da, este supus morţii, din pricina păcatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihănirii.

Şi dacă Duhul Celui ce a Ónviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte Ón voi, Cel ce a Ónviat pe Hristos Isus din morţi, va Ónvia şi trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Său, care locuieşte Ón voi.

Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii păm‚nteşti, ca să trăim după Óndemnurile ei.

Dacă trăiţi după Óndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.

Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de Ónfiere, care ne face să strigăm: ÑAva! adică: Tată!î Œnsuşi Duhul adevereşte Ómpreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi Ómpreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat Ómpreună cu El, ca să fim şi proslăviţi Ómpreună cu El.

Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi.

De asemenea, şi firea aşteaptă cu o dorinţă Ónfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.

Căci firea a fost supusă deşertăciunii ñ nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o ñ cu nădejdea Ónsă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu.

Dar ştim că p‚nă Ón ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.

Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dint‚i roade ale Duhului, suspinăm Ón noi, şi aşteptăm Ónfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.

Căci Ón nădejdea aceasta am fost m‚ntuiţi. Dar o nădejde care se vede, nu mai este nădejde: pentru că ce se vede, se mai poate nădăjdui?

Pe c‚nd, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

Şi tot astfel şi Duhul ne ajută Ón slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar Ónsuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează Ómpreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.

Căci pe aceia, pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotăr‚t mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel Ónt‚i născut dintre mai mulţi fraţi.

Şi pe aceia pe care i-a hotăr‚t mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.

Deci, ce vom zice noi Ón faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi Ómpotriva noastră?

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, Ómpreună cu El, toate lucrurile?

Cine va ridica p‚ră Ómpotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!

Cine-i va os‚ndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi Ónviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!

Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau str‚mtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de Ómbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

După cum este scris: ÑDin pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.î Totuşi Ón toate aceste lucruri noi suntem mai mult dec‚t biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

Căci sunt bine Óncredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici Óngerii, nici stăp‚nirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici Ónălţimea, nici ad‚ncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi Ón stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este Ón Isus Hristos, Domnul nostru.