Œn luna a opta, Ón anul al doilea al lui Dariu, Cuv‚ntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: ÑDomnul S-a m‚niat foarte tare pe părinţii voştri.

Spune-le dar: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Œntoarceţi-vă la Mine, zice Domnul oştirilor: şi Mă voi Óntoarce şi Eu la voi, zice Domnul oştirilor.

Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau proorocii de mai Ónainte, zic‚nd: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Œntoarceţi-vă de la căile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele! Dar n-au ascultat şi n-au lut aminte la Mine, zice Domnul.î ÑUnde sunt acum părinţii voştri? Şi puteau proorocii să trăiască veşnic?

Totuşi cuvintele Mele şi poruncile pe care le dădusem slujitorilor Mei proorocii, ca să le vestească, n-au atins ele pe părinţii voştri? Şi atunci ei s-au Óntors, şi au zis: ÑDomnul oştirilor ne-a făcut cum hotăr‚se să ne facă, după căile şi faptele noastre!î Œn a două zeci şi patra zi a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, Ón anul al doilea al lui Dariu, Cuv‚ntul Domnului a vorbit proorocului Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido, astfel: M-am uitat noaptea, şi iată că un om era călare pe un cal roşu, şi stătea Óntre mirţi Óntr-un umbrar; Ón urma lui erau nişte cai roşii, murgi şi albi.

Am Óntrebat: ÑCe Ónseamnă caii aceştia, domnul meu?î Şi Óngerul care vorbea cu mine mi-a zis: ÑŒţi voi arăta ce Ónseamnă caii aceştia!î Omul care stătea Óntre mirţi a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑAceştia sunt aceia pe care i-a trimis Domnul să cutreiere păm‚ntul!î Şi ei au vorbit Œngerului Domnului, care stătea Óntre mirţi, şi au zis: ÑAm cutreierat păm‚ntul, şi iată că tot păm‚ntul este Ón pace şi liniştit!î Atunci Œngerul Domnului a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑDoamne al oştirilor, p‚nă c‚nd nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care Te-ai m‚niat Ón aceşti şaptezeci de ani?î Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de m‚ng‚iere, Óngerului care vorbea cu mine.

Şi Óngerul, care vorbea cu mine, mi-a zis: ÑStrigă, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion, şi sunt plin de o mare m‚nie Ómpotriva neamurilor Óng‚mfate; căci Mă m‚niasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire.

De aceea aşa vorbeşte Domnul: Mă Óntorc cu Óndurarea către Ierusalim; Casa Mea va fi zidită iarăşi Ón el, şi funia de măsurat se va Óntinde asupra Ierusalimului.

Strigă din nou, şi zi: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Cetăţile Mele vor avea iarăşi belşug de bunătăţi, Domnul va m‚ng‚ia iarăşi Sionul, va alege iarăşi Ierusalimul.î Am ridicat ochii şi m-am uitat, şi iată că erau patru coarne!

Am Óntrebat Óngerul, care vorbea cu mine: ÑCe Ónseamnă coarnele acestea?î Şi el mi-a zis: ÑAcestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.î Domnul mi-a arătat patru fierari.

Eu am Óntrebat: ÑCe vor să facă aceştia?î Şi el a zis: ÑAceştia vin să sperie coarnele care au risipit pe Iuda, de n-a mai putut ridica nimeni capul; fierarii aceştia au venit să sperie, şi să taie coarnele neamurilor care au ridicat cornul Ómpotriva ţării lui Iuda, ca să-i risipească locuitorii.î