Œn anul al patrulea al Ómpăratului Dariu, Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Zaharia, Ón ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.

Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului, şi să Óntrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe prooroci: ÑTrebuie să pl‚ng şi Ón luna a cincea şi să mă Ónfr‚nez, cum am făcut at‚ţia ani?î Atunci Cuv‚ntul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel: ÑSpune la tot poporul ţării şi preoţilor: C‚nd aţi postit şi aţi pl‚ns Ón luna a cincea şi a şaptea, Ón aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

Şi c‚nd m‚ncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce m‚ncaţi şi beţi?

Nu cunoaşteţi cuvintele, pe care le-a vestit Domnul prin proorocii de mai Ónainte, c‚nd Ierusalimul era Óncă locuit şi liniştit Ómpreună cu cetăţile lui de primprejur, şi c‚nd şi partea de miază-zi şi c‚mpia erau locuite?î Cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel: ÑAşa a vorbit Domnul oştirilor: Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi Óndurare unul faţă de altul.

Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi nici unul să nu g‚ndească rău Ón inima lui Ómpotriva fratelui său.î Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au Óntors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.

Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin proorocii de mai Ónainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare m‚nie.

C‚nd chema El, ei n-au vrut s-asculte: ÑDe aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, c‚nd au chemat ei, zice Domnul oştirilor.î ÑCi i-am Ómprăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită Ón urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!î