Nu mustra cu asprime pe un bătr‚n, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătr‚ne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.

Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve.

Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi Ónt‚i faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut Ónaintea lui Dumnezeu.

Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea Ón Dumnezeu, şi stăruie, zi şi noapte, Ón cereri şi rugăciuni.

Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă.

Porunceşte şi aceste lucruri, ca să fie fără vină.

Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă, şi este mai rău dec‚t un necredincios.

O văduvă, ca să fie Ónscrisă Ón lista văduvelor, trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut dec‚t un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună.

Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti: pentru că atunci c‚nd le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou, şi se fac vinovate de faptul că Óşi calcă credinţa dint‚i.

Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă Ón casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit.

Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară, căci unele s-au şi Óntors să urmeze pe Satana.

Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve Ón familie, să le ajute, şi să nu fie Ómpovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni Ón ajutor celor cu adevărat văduve.

Prezbiterii (Sau: bătr‚ni.) care c‚rmuiesc bine, să fie Ónvredniciţi de Óndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu Ónvăţătura, pe care o dau altora.

Căci Scriptura zice: ÑSă nu legi gura boului c‚nd treieră bucateî; şi: ÑVrednic este lucrătorul de plata lui.î Œmpotriva unui prezbiter (Sau: bătr‚ni.) să nu primeşti Ónvinuire dec‚t din gura a doi sau trei martori.

Pe cei ce păcătuiesc, mustră-i Ónaintea tuturor, ca şi ceilalţi să aibă frică.

Te rog fierbinte, Ónaintea lui Dumnezeu, Ónaintea lui Hristos Isus şi Ónaintea Óngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun g‚nd mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.

Să nu-ţi pui m‚inile peste nimeni cu grabă: şi să nu te faci părtaş păcatelor altora: pe tine Ónsuţi păzeşte-te curat.

Să nu mai bei numai apă, ci să iei şi c‚te puţin vin, din pricina stomacului tău, şi din pricina deselor tale Ómbolnăviri.

Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg Ónainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.

Tot aşa şi faptele bune sunt cunoscute: şi cele ce nu sunt cunoscute, nu pot să răm‚nă ascunse.