După aceea, fiii lui Moab şi fiii lui Amon, şi cu ei nişte Moaniţi, au pornit cu război Ómpotriva lui Iosafat.

Au venit şi au dat de ştire lui Iosafat, zic‚nd: ÑO mare mulţime Ónaintează Ómpotriva ta de dincolo de mare, din Siria, şi sunt la Haţaţon-Tamar, adică En-Ghedi.î Œn spaima sa, Iosafat şi-a Óndreptat faţa să caute pe Domnul, şi a vestit un post pentru tot Iuda.

Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul, şi au venit din toate cetăţile lui Iuda să caute pe Domnul.

Iosafat a venit Ón mijlocul adunării lui Iuda şi a Ierusalimului, Ón Casa Domnului, Ónaintea curţii celei noi.

Şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu Ón ceruri şi nu stăp‚neşti Tu peste toate Ómpărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu Ón m‚nă tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate Ómpotrivi?

Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel, şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam care Te iubea?

Ei au locuit-o şi Ţi-au zidit Ón ea un locaş sf‚nt pentru Numele Tău, zic‚nd: ÑDacă va veni peste noi vreo nenorocire, sabia, judecata, ciuma sau foametea, ne vom Ónfăţişa Ónaintea casei acesteia şi Ónaintea Ta, căci Numele Tău este Ón casa aceasta; vom striga către Tine din mijlocul str‚mtorării noastre, şi Tu ne vei asculta şi ne vei m‚ntui!

Acum, iată, fiii lui Amon, şi ai lui Moab şi cei din muntele Seir, la care n-ai Óngăduit lui Israel să intre, c‚nd venea din ţara Egiptului, ñ căci s-a abătut de la ei şi nu i-a nimicit, ñ iată-i cum ne răsplătesc acum, venind să ne izgonească din moştenirea Ta, pe care ne-ai dat-o Ón stăp‚nire!

O, Dumnezeul nostru, nu-i vei judeca Tu pe ei? Căci noi suntem fără putere Ónaintea acestei mari mulţimi, care Ónaintează Ómpotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt Óndreptaţi spre Tine!î Tot Iuda stătea Ón picioare Ónaintea Domnului, cu pruncii, nevestele şi fiii lor.

Atunci Duhul Domnului a venit Ón mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, Levitul, dintre fiii lui Asaf.

Şi Iahaziel a zis: ÑAscultaţi, tot Iuda şi locuitorii din Ierusalim, şi tu, Ómpărate Iosafat! Aşa vă vorbeşte Domnul: ÑNu vă temeţi şi nu vă spăim‚ntaţi dinaintea acestei mari mulţimi, căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.

M‚ine pogor‚ţi-vă Ómpotriva lor. Ei se vor sui pe dealul Ţiţ, şi-i veţi găsi la capătul văii, Ón faţa pustiei Ieruel.

Nu veţi avea de luptat Ón lupta aceasta: aşezaţi-vă, staţi acolo, şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul. Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi şi nu vă spăim‚ntaţi; m‚ine, ieşiţi-le Ónainte, şi Domnul va fi cu voi!î Iosafat s-a plecat cu faţa la păm‚nt, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au aruncat Ónaintea Domnului să se Ónchine Ónaintea Lui.

Leviţii dintre fiii Chehatiţilor şi dintre fiii Coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

A doua zi, au pornit dis-de-dimineaţă spre pustia Tecoa. La plecarea lor, Iosafat a venit şi a zis: ÑAscultaţi-mă, Iuda şi locuitorii Ierusalimului! Œncredeţi-vă Ón Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi Óntăriţi; Óncredeţi-vă Ón proorocii Lui, şi veţi izbuti.î Apoi Ón Ónvoire cu poporul, a numit nişte c‚ntăreţi care, Ómbrăcaţi cu podoabe sfinte, şi merg‚nd Ónaintea oştirii, lăudau pe Domnul şi ziceau: ÑLăudaţi pe Domnul, căci Óndurarea Lui ţine Ón veac!î Œn clipa c‚nd au Ónceput c‚ntările şi laudele. Domnul a pus o p‚ndă Ómpotriva fiilor lui Amon şi ai lui Moab şi Ómpotriva celor din muntele Seir, care veniseră Ómpotriva lui Iuda. Şi au fost bătuţi.

Fiii lui Amon şi ai lui Moab s-au aruncat asupra locuitorilor din muntele Seir ca să-i nimicească cu desăv‚rşire şi să-i prăpădească. Şi, după ce au isprăvit cu locuitorii din Seir, s-au ajutat unii pe alţii să se nimicească.

C‚nd a ajuns Iuda pe Ónălţimea de unde se zăreşte pustia, s-au uitat Ónspre mulţime, şi iată că ei erau nişte trupuri moarte Óntinse pe păm‚nt, şi nimeni nu scăpase.

Iosafat şi poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogăţii şi lucruri scumpe, şi au luat at‚t de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile au prădat, căci era multă pradă.

A patra zi, s-au str‚ns Ón valea Beraca (Binecuv‚ntare), unde au binecuv‚ntat pe Domnul; de aceea au numit locul acesta valea Beraca, nume care i-a rămas p‚nă Ón ziua de azi.

Toţi oamenii din Iuda şi din Ierusalim, Ón frunte cu Iosafat, au plecat veseli şi s-au Óntors la Ierusalim, căci Domnul Ói umpluse de bucurie, izbăvindu-i de vrăjmaşii lor.

Au intrat Ón Ierusalim şi Ón Casa Domnului, Ón sunete de alăute, şi de harfe şi tr‚mbiţe.

Groaza Domnului a apucat toate Ómpărăţiile celorlalte ţări, c‚nd au auzit că Domnul luptase Ómpotriva vrăjmaşilor lui Israel.

Şi Ómpărăţia lui Iosafat a fost liniştită, şi Dumnezeul lui i-a dat pace de jur Ómprejur.

Iosafat a domnit peste Iuda. Avea treizeci şi cinci de ani c‚nd a ajuns Ómpărat, şi a domnit douăzeci şi cinci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Azuba, fata lui Şilhi.

El a mers pe calea tatălui său Asa, şi nu s-a abătut deloc, făc‚nd ce este bine Ónaintea Domnului.

Numai că Ónălţimile n-au fost Óndepărtate, şi poporul tot n-avea inima str‚ns lipită de Dumnezeul părinţilor săi.

Celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dint‚i şi cele de pe urmă, sunt scrise Ón istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, care este cuprinsă Ón cartea Ómpăraţilor lui Israel.

După aceea, Iosafat, Ómpăratul lui Iuda, s-a unit cu Ómpăratul lui Israel, Ahazia, a cărui purtare era nelegiuită.

S-a unit cu el ca să zidească nişte corăbii, care să meargă la Tarsis, şi au făcut corăbii la Eţion-Gheber.

Atunci Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareşa, a prorocit Ómpotriva lui Iosafat, şi a zis: ÑPentru că te-ai unit cu Ahazia, Domnul Óţi nimiceşte lucrarea.î Şi corăbiile au fost sfăr‚mate, şi n-au putut să se ducă la Tarsis.