Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era Ón v‚rstă de şaisprezece ani, şi l-a pus Ómpărat Ón locul tatălui său Amaţia.

Ozia a Óntărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăp‚nirea lui Iuda, după ce a adormit Ómpăratul cu părinţii săi.

Ozia avea şaisprezece ani c‚nd a ajuns Ómpărat, şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia, din Ierusalim.

El a făcut ce este bine Ónaintea Domnului, Óntocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.

A căutat pe Dumnezeu Ón timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi Ón timpul c‚nd a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.

A pornit cu război Ómpotriva Filistenilor. A dăr‚mat zidurile Gatului, zidurile Iabnei, şi zidurile Asdodului, şi a zidit cetăţi Ón ţinutul Asdodului, şi Óntre Filisteni.

Dumnezeu l-a ajutat Ómpotriva Filistenilor, Ómpotriva Arabilor care locuiau la Gur-Baal, şi Ómpotriva Maoniţilor.

Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s-a Óntins p‚nă la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.

Ozia a zidit turnuri la Ierusalim pe poarta unghiului, pe poarta văii, şi pe unghi, şi le-a Óntărit.

A zidit turnuri Ón pustie, şi a săpat multe f‚nt‚ni, pentru că avea multe turme Ón văi şi Ón c‚mpie, şi plugari şi vieri Ón munţi şi la Carmel, căci Ói plăcea lucrarea păm‚ntului.

Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război Ón cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia, şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile Ómpăratului.

Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute.

Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi, Ón stare să ajute pe Ómpărat Ómpotriva vrăjmaşului.

Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii.

A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri, ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a Óntins p‚nă departe, căci a fost ajutat Ón chip minunat p‚nă ce a ajuns foarte puternic.

Dar c‚nd a ajuns puternic, inima i s-a Ónălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit Ómpotriva Domnului, Dumnezeului său, intr‚nd Ón Templul Domnului ca să ardă tăm‚ie pe altarul tăm‚ierii.

Preotul Azaria a intrat după el, cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă, care s-au Ómpotrivit Ómpăratului Ozia, şi i-au zis: ÑN-ai drept, Ozia, să aduci tăm‚ie Domnului! Dreptul acesta Ól au preoţii, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din sf‚ntul locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste Ónaintea Domnului Dumnezeu.î Ozia s-a m‚niat. Œn m‚nă avea o cădelniţă. Şi cum s-a m‚niat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, Ón faţa preoţilor, Ón Casa Domnului, l‚ngă altarul tăm‚ierii.

Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au Óndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el Ónsuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul Ól lovise.

Œmpăratul Ozia a fost lepros p‚nă Ón ziua morţii, şi a locuit Óntr-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era Ón fruntea casei Ómpăratului şi judeca poporul ţării.

Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dint‚i şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, proorocul.

Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au Óngropat cu părinţii săi Ón ogorul de Ónmorm‚ntare al Ómpăraţilor, căci ziceau: ÑEste lepros.î Œn locul lui, a domnit fiul său Iotam.