Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către Biserica lui Dumnezeu care este Ón Corint, şi către toţi sfinţii, care sunt Ón toată Ahaia: Har şi pace vouă de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Binecuv‚ntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele Óndurărilor şi Dumnezeul oricărei m‚ng‚ieri, care ne m‚ng‚ie Ón toate necazurile noastre, pentru ca, prin m‚ng‚ierea cu care noi Ónşine suntem m‚ng‚iaţi de Dumnezeu, să putem m‚ng‚ia pe cei ce se află Ón vreun necaz!

Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos avem parte din belşug şi de m‚ng‚iere.

Aşa că, dacă suntem Ón necaz, suntem pentru m‚ng‚ierea şi m‚ntuirea voastră; dacă suntem m‚ng‚iaţi, suntem pentru m‚ng‚ierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi.

Şi nădejdea noastră pentru voi, este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de m‚ng‚iere.

Œn adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm Ón necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit Ón Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.

Ba Óncă ne spunea g‚ndul că trebuie să murim; pentru ca să ne punem Óncrederea nu Ón noi Ónşine, ci Ón Dumnezeu care Ónvie morţii.

El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi Óncă.

Voi Ónşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre, pentru ca binefacerea făcută nouă prin rugăciunile multora să fie pentru mulţi un prilej de mulţumiri lui Dumnezeu pentru noi.

Lauda noastră este mărturia, pe care ne-o dă cugetul nostru că ne-am purtat Ón lume, şi mai ales faţă de voi, cu o sfinţenie şi curăţie de inimă date de Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe o Ónţelepciune lumească, ci pe harul lui Dumnezeu.

Nu vă scriem altceva dec‚t ce citiţi şi cunoaşteţi. Şi trag nădejde că p‚nă la sf‚rşit veţi cunoaşte, cum aţi şi cunoscut Ón parte, că noi suntem lauda voastră, după cum şi voi veţi fi lauda noastră Ón ziua Domnului Isus.

Œn această Óncredinţare, voiam să vin mai Ónainte la voi, ca să aveţi un al doilea har.

Voiam să trec pe la voi ca să mă duc Ón Macedonia; apoi din Macedonia să mă Óntorc la voi, şi să fiu petrecut de voi Ón Iudea.

Œn luarea hotăr‚rii acesteia, am lucrat eu Ón chip uşuratic? Sau hotăr‚rile mele sunt nişte hotăr‚ri, pe care le iau Ón felul lumii, ca să fie Ón mine ÑDa, daî şi ÑNu, nuî?

Credincios este Dumnezeu că vorbirea noastră faţă de voi n-a fost şi ÑDaî, şi ÑNuî.

Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit de noi Ón mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan, şi prin Timotei, n-a fost Ñdaî şi Ñnuî, ci Ón El nu este dec‚t Ñdaî.

Œn adevăr, făgăduinţele lui Dumnezeu, oric‚te ar fi ele, toate Ón El sunt Ñdaî; de aceea şi ÑAminî, pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu.

Şi Cel ce ne Óntăreşte Ómpreună cu voi, Ón Hristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu.

El ne-a şi pecetluit, şi ne-a pus Ón inimă arvuna Duhului.

Iau pe Dumnezeu martor faţă de sufletul meu, că n-am mai venit p‚nă acum la Corint tocmai ca să vă cruţ.

Nu doar că am avea stăp‚nire peste credinţa voastră; dar vrem să lucrăm şi noi Ómpreună la bucuria voastră; căci staţi tari Ón credinţă.