Second Epistle of Paul to the Corinthians, глава 12 2 Corinthians, гл 12
E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuşi la vedeniile şi descoperirile Domnului.
Cunosc un om Ón Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost răpit p‚nă Ón al treilea cer (dacă a fost Ón trup nu ştiu; dacă a fost fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie).
Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost Ón trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie), a fost răpit Ón rai, şi a auzit cuvinte, care nu se pot spune, şi pe care nu-i este Óngăduit unui om să le rostească.
Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar Óntruc‚t mă priveşte pe mine Ónsumi, nu mă voi lăuda dec‚t cu slăbiciunile mele.
Chiar dacă aş vrea să mă laud, n-aş fi nebun, căci aş spune adevărul; dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai Ónaltă dec‚t ce vede Ón mine, sau ce aude de la mine.
Şi ca să nu mă umflu de m‚ndrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş Ón carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă Ómpiedice să mă Óng‚mf.
De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.
Şi El mi-a zis: ÑHarul Meu Óţi este de ajuns; căci puterea Mea Ón slăbiciune este făcută desăv‚rşită.î Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să răm‚nă Ón mine.
De aceea simt plăcere Ón slăbiciuni, Ón defăimări, Ón nevoi, Ón prigoniri, Ón str‚mtorări, pentru Hristos; căci c‚nd sunt slab, atunci sunt tare.
Am ajuns nebun: voi m-aţi silit. Dar voi trebuia să mă lăudaţi; căci, măcar că nu sunt nimic, totuşi cu nimic n-am fost mai prejos de aceşti apostoli aşa de minunaţi.
Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi Ón toată răbdarea, prin semne, puteri şi minuni care au fost făcute Óntre voi.
Œn adevăr, Ón ce aţi fost voi puşi mai prejos dec‚t celelalte Biserici, afară doar că numai eu singur nu v-am fost o sarcină? O, iertaţi-mi nedreptatea aceasta!Ö Iată că sunt gata să vin a treia oară la voi; şi tot nu vă voi fi o sarcină; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi Ónşivă. Ce-i drept, nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
Şi eu, voi cheltui prea bucuros din ale mele, şi mă voi cheltui Ón totul şi pe mine Ónsumi pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu at‚t mai puţin?
Fie şi-aşa! Nu v-am fost sarcină deloc. ÑDarî, zic ei, Ñca un om isteţ ce sunt, v-am prins prin şiretlic.î ñ Dar, am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia, pe care i-am trimis la voi?
Am rugat pe Tit să vină să vă vadă; şi Ómpreună cu el am trimis şi pe fratele: a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziţi de acelaşi Duh, şi n-am călcat noi pe aceleaşi urme?
De multă vreme voi vă Ónchipuiţi că, vrem să ne apărăm Ónaintea voastră! Noi vorbim Ónaintea lui Dumnezeu Ón Hristos; şi toate aceste lucruri, le spunem, preaiubiţilor, pentru zidirea voastră.
Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc aşa cum n-aş vrea să vă găsesc, şi eu Ónsumi să fiu găsit de voi aşa cum n-aţi vrea. Mă tem să nu găsesc g‚lceavă, pizmă, m‚nii, dezbinări, vorbiri de rău, b‚rfeli, Óng‚mfări, tulburări.
Mă tem ca, la venirea mea la voi, să mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, şi să trebuiască să pl‚ng pe mulţi din cei ce au păcătuit mai Ónainte, şi nu s-au pocăit de necurăţia, curvia şi spurcăciunile, pe care le-au făcut.