După aceea, iată ce s-a Ónt‚mplat. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, numită Tamar; şi Amnon, fiul lui David, a iubit-o.

Amnon era at‚t de chinuit din această pricină, Ónc‚t a căzut bolnav după sora sa Tamar; căci era fecioară, şi-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.

Amnon avea un prieten, numit Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David. Şi Ionadab era un om foarte şiret.

El i-a zis: ÑPentru ce te usuci din zi Ón zi, tu, fiul Ómpăratului? Nu vrei să-mi spui?î Amnon i-a răspuns: ÑIubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.î Ionadab i-a zis: ÑCulcă-te Ón pat, şi fă-te bolnav. C‚nd va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: ,Dă voie surorii mele Tamar, să vină să-mi dea să măn‚nc; să-mi pregătească sub ochii mei o m‚ncare, ca s-o văd şi s-o iau din m‚na ei.î Amnon s-a culcat şi s-a făcut bolnav. Œmpăratul a venit să-l vadă, şi Amnon a zis Ómpăratului: ÑTe rog, să vină soru-mea Tamar să facă două turte sub ochii mei şi să le măn‚nc din m‚na ei.î David a trimis să spună Tamarei Ónăuntrul odăilor ei: ÑDu-te Ón casa fratelui tău Amnon, şi pregăteşte-i o m‚ncare.î Tamar s-a dus Ón casa fratelui ei Amnon, care era culcat. A luat plămădeală, a frăm‚ntat-o, a pregătit turte Ónaintea lui, şi le-a copt; lu‚nd apoi tigaia, le-a răsturnat Ónaintea lui.î Dar Amnon n-a vrut să măn‚nce. El a zis: ÑScoateţi pe toată lumea afară.î Şi toată lumea a ieşit afară de la el.

Atunci Amnon a zis Tamarei: ÑAdu-mi m‚ncarea Ón odaie, şi s-o măn‚nc din m‚na ta.î Tamar a luat turtele pe care le făcuse, şi le-a dus fratelui său Amnon, Ón odaie.

Pe c‚nd i le dădea ea să le măn‚nce, el a apucat-o şi i-a zis: ÑVino, soro, şi culcă-te cu mine.î Ea i-a răspuns: ÑNu, frate, nu mă necinsti, căci nu se face aşa Ón Israel; nu face mişelia aceasta.

Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Şi tu vei trece drept un mişel Ón Israel. Acum, vorbeşte, te rog, Ómpăratului, şi nu se va Ómpotrivi să fiu a ta.î Dar el n-a vrut s-o asculte; a silit-o, a necinstit-o şi s-a culcat cu ea.

Apoi Amnon a ur‚t-o foarte mult, mai mult dec‚t o iubise. Şi i-a zis: ÑScoală-te, şi du-te!î Ea i-a răspuns: ÑNu mai mări răul pe care l-ai făcut, izgonindu-mă.î El n-a vrut s-o asculte şi, chem‚nd băiatul care-i slujea, a zis: ÑIzgoneşte de la mine pe femeia aceasta, scoate-o afară, şi Óncuie uşa după ea!î Ea avea o rochie pestriţă; căci aceasta era haina pe care o purtau fetele Ómpăratului, c‚tă vreme erau fecioare. Slujitorul lui Amnon a scos-o afară, şi a Óncuiat uşa după ea.

Tamar şi-a presărat cenuşă pe cap, şi şi-a sf‚şiat haina pestriţă; a pus m‚na Ón cap, şi a plecat ţip‚nd.

Fratele ei Absalom, i-a zis: ÑA stat fratele tău Amnon cu tine? Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.î Şi Tamar, nem‚ng‚iată, a locuit Ón casa fratelui ei Absalom.

Œmpăratul David a aflat toate aceste lucruri, şi s-a m‚niat foarte tare.

Absalom n-a vorbit nici bine nici rău cu Amnon; dar a Ónceput să-l urască, pentru că necinstise pe sora sa Tamar.

După doi ani, pe c‚nd Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, l‚ngă Efraim, a poftit pe toţi fiii Ómpăratului.

Absalom s-a dus la Ómpărat, şi a zis: ÑIată, robul tău are tunsul oilor; să vină Ómpăratul şi slujitorii lui la robul tău.î Şi Ómpăratul a zis lui Absalom: ÑNu, fiule, nu vom veni toţi, ca să nu-ţi fie greu.î Absalom a stăruit de el; dar Ómpăratul n-a vrut să se ducă, şi l-a binecuv‚ntat.

Absalom a zis: ÑDă voie măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi.î Œmpăratul i-a răspuns: ÑPentru ce să vină el cu tine?î Œn urma stăruinţelor lui Absalom, Ómpăratul a lăsat să meargă cu el pe Amnon şi toţi fiii săi.

Absalom a dat următoarea poruncă slujitorilor săi: ÑLuaţi seama c‚nd se va Ónveseli inima lui Amnon de vin, şi c‚nd vă voi zice: ,Loviţi pe Amnon!í atunci să-l omor‚ţi; să nu vă temeţi de nimic: oare nu vă poruncesc eu? Fiţi tari, şi arătaţi-vă oameni de inimă!î Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Şi toţi fiii Ómpăratului s-au sculat, au Óncălecat fiecare pe cat‚rul lui, şi au fugit.

Pe c‚nd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom, a ucis pe toţii fiii Ómpăratului, şi că n-a mai rămas nici unul din ei.

Œmpăratul s-a sculat, şi-a rupt hainele, şi s-a culcat pe păm‚nt, şi toţi slujitorii lui stăteau acolo cu hainele sf‚şiate.

Ionadab, fiul lui Şimea, fratele lui David, a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑSă nu creadă domnul meu că toţi tinerii, fiii Ómpăratului, au fost ucişi, căci numai Amnon a murit; aceasta este urmarea unei hotăr‚ri a lui Absalom, din ziua c‚nd Amnon a necinstit pe sora sa Tamar.

Să nu se mai muncească dar Ómpăratul, domnul meu, cu g‚ndul că toţi fiii Ómpăratului au murit, căci numai Amnon a murit.

Absalom a fugit. Şi t‚nărul pus de strajă a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că o mare ceată venea pe drumul dinapoia lui, dinspre munte.

Ionadab a zis Ómpăratului: ÑIată că vin fiii Ómpăratului! Astfel se adevereşte ce spunea robul tăuî.

Pe c‚nd isprăvea el vorba, iată că fiii Ómpăratului au venit. Au ridicat glasul, şi au pl‚ns; şi Ómpăratul şi toţi slujitorii lui au pl‚ns mult.

Absalom fugise, şi s-a dus la Talmai, fiul lui Amihur, Ómpăratul Gheşurului. Şi David jelea Ón fiecare zi pe fiul său.

Absalom a stat trei ani la Gheşur, unde se dusese, după ce fugise.

Œmpăratul David a Óncetat să mai urmărească pe Absalom, căci se m‚ng‚iase de moartea lui Amnon.