Œn al şaselea an, Ón ziua a cincea a lunii a şasea, pe c‚nd şedeam Ón casă, şi bătr‚nii lui Iuda şedeau Ónaintea mea, m‚na Domnului Dumnezeu a căzut peste mine.

M-am uitat, şi iată că era un chip care avea o Ónfăţişare de om; de la coapse Ón jos, era foc, şi de la coapse Ón sus era ceva strălucitor, ca nişte aramă lustruită.

El a Óntins ceva ca o m‚nă, şi m-a apucat de zulufii capului. Duhul m-a răpit Óntre păm‚nt şi cer şi m-a dus, Ón vedenii dumnezeieşti, la Ierusalim, la uşa porţii de la curtea dinăuntru, care caută spre miazănoapte, unde era locul idolului geloziei, care st‚rnea gelozia Domnului.

Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel era acolo, aşa cum o văzusem Ón vale.

El mi-a zis: ÑFiul omului, ia ridică ochii spre miazănoapte!î Am ridicat ochii spre miazănoapte; iată că idolul acesta al geloziei era la miazănoapte de poarta altarului, la intrare.

Şi El mi-a zis: ÑFiul omului, vezi ce fac ei? Vezi tu marile ur‚ciuni, pe care le săv‚rşeşte aici casa lui Israel, ca să Mă depărteze de sf‚ntul Meu locaş? Dar vei mai vedea şi alte ur‚ciuni şi mai mari!î Atunci m-a dus la poarta curţii. M-am uitat, şi iată că era o gaură Ón perete!

Şi mi-a zis: ÑFiul omului, ia sapă Ón perete!î Am săpat Ón zid, şi iată că era o uşă.

Şi mi-a zis: ÑIntră, şi vezi ur‚ciunile cele rele, pe care le săv‚rşesc ei aici!î Am intrat şi m-am uitat; şi iată că erau tot felul de chipuri de t‚r‚toare şi de dobitoace ur‚cioase, şi toţi idolii casei lui Israel, zugrăviţi pe perete de jur Ómprejur.

Œnaintea acestor idoli stăteau şaptezeci de oameni din bătr‚nii casei lui Israel, Ón mijlocul cărora era Iaazania, fiul lui Şafan; fiecare din ei avea o cădelniţă Ón m‚nă şi se Ónălţa un nor gros de tăm‚ie.

Şi El mi-a zis: ÑFiul omului, vezi ce fac Ón Óntuneric bătr‚nii casei lui Israel, fiecare Ón odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: ,Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!ëî Şi mi-a zis: ÑVei mai vedea şi alte ur‚ciuni mari, pe care le săv‚rşesc ei!î Şi m-a dus la intrarea porţii Casei Domnului dinspre miazănoapte. Şi iată că acolo stăteau nişte femei, care pl‚ngeau pe Tamuz.

Şi El mi-a zis: ÑVezi, fiul omului? Vei mai vedea şi alte ur‚ciuni mai mari dec‚t acestea!î Şi m-a dus Ón curtea dinăuntru a Casei Domnului. Şi iată că la uşa Templului Domnului, Óntre pridvor şi altar, erau aproape douăzeci şi cinci de oameni, cu dosul Óntors spre Templul Domnului şi cu faţa spre răsărit; şi se Ónchinau Ónaintea soarelui spre răsărit.

Şi El mi-a zis: ÑVezi, fiul omului? Este prea puţin oare pentru casa lui Iuda că săv‚rşesc ei ur‚ciunile pe care le săv‚rşesc aici? Trebuia să mai umple şi ţara cu silnicie şi să nu Ónceteze să Mă m‚nie? Iată că ei Óşi apropie ramura de nas!

De aceea şi Eu, voi lucra cu urgie; ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi Óndura; chiar dacă vor striga Ón gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta.î