Domnul Şi-a adus aminte de cele ce spusese Sarei, şi Domnul a Ómplinit faţă de Sara ce făgăduise.

Sara a rămas Ónsărcinată, şi a născut lui Avraam un fiu la bătr‚neţe, la vremea hotăr‚tă, despre care-i vorbise Dumnezeu.

Avraam a pus fiului său nou născut, pe care i-l născuse Sara, numele Isaac.

Avraam a tăiat Ómprejur pe fiul său Isaac, la v‚rsta de opt zile, cum Ói poruncise Dumnezeu.

Avraam era Ón v‚rstă de o sută de ani, la naşterea fiului său Isaac.

Şi Sara a zis: ÑDumnezeu m-a făcut de r‚s: oricine va auzi, va r‚de de mine.î Şi a adăugat: ÑCine s-ar fi g‚ndit să spună lui Avraam că Sara va da ţ‚ţă la copii? Şi totuşi i-am născut un fiu la bătr‚neţe!î Copilul s-a făcut mare, şi a fost Ónţărcat. Avraam a făcut un ospăţ mare Ón ziua c‚nd a fost Ónţărcat Isaac.

Sara a văzut r‚z‚nd pe fiul pe care-l născuse lui Avraam Egipteanca Agar.

Şi a zis lui Avraam: ÑIzgoneşte pe roaba aceasta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni Ómpreună cu fiul meu, cu Isaac.î Cuvintele acestea n-au plăcut deloc lui Avraam, din pricina fiului său.

Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: ÑSă nu te m‚hneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o săm‚nţă, care va purta cu adevărat numele tău.

Dar şi pe fiul roabei tale Ól voi face un neam, căci este săm‚nţa ta.î A doua zi, Avraam s-a sculat de dimineaţă; a luat p‚ine şi un burduf cu apă, pe care l-a dat Agarei şi i l-a pus pe umăr; i-a dat şi copilul, şi i-a dat drumul. Ea a plecat, şi a rătăcit prin pustia Beer-Şeba.

C‚nd s-a isprăvit apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş, şi s-a dus de a şezut Ón faţa lui la o mică depărtare de el, ca la o aruncătură de arc; căci zicea ea: ÑSă nu văd moartea copilului!î A şezut dar Ón faţa lui la o parte, a ridicat glasul, şi a Ónceput să pl‚ngă.

Dumnezeu a auzit glasul copilului; şi Œngerul lui Dumnezeu a strigat din cer pe Agar, şi i-a zis: ÑCe ai tu, Agar? Nu te teme, căci Dumnezeu a auzit glasul copilului Ón locul unde este.

Scoală-te, ia copilul şi ţine-l de m‚nă; căci voi face din el un neam mare.î Şi Dumnezeu i-a deschis ochii, şi ea a văzut un izvor de apă; s-a dus de a umplut burduful cu apă, şi a dat copilului să bea.

Dumnezeu a fost cu copilul, care a crescut, a locuit Ón pustie, şi a ajuns v‚nător cu arcul.

A locuit Ón pustiul Paran, şi mama sa i-a luat o nevastă din ţara Egiptului.

Œn vremea aceea, Abimelec, Ónsoţit de Picol, căpetenia oştirii lui, a vorbit astfel lui Avraam: ÑDumnezeu este cu tine Ón tot ce faci.

Jură-mi acum aici, pe Numele lui Dumnezeu, că nu mă vei Ónşela niciodată, nici pe mine, nici pe copiii mei, nici pe nepoţii mei, şi că vei avea faţă de mine şi faţă de ţara, Ón care locuieşti ca străin, aceeaşi bunăvoinţă pe care o am eu faţă de tine.î Avraam a zis: ÑJur!î Dar Avraam a băgat vină lui Abimelec pentru o f‚nt‚nă de apă, pe care puseseră m‚na cu sila robii lui Abimelec.

Abimelec a răspuns: ÑNu ştiu cine a făcut lucrul acesta; nici tu nu mi-ai dat de ştire, şi nici eu nu aflu dec‚t azi.î Şi Avraam a luat oi şi boi, pe care i-a dat lui Abimelec; şi au făcut legăm‚nt am‚ndoi.

Avraam a pus de o parte şapte mieluşele din turmă.

Şi Abimelec a zis lui Avraam: ÑCe sunt aceste şapte mieluşele, pe care le-ai pus deoparte?î El a răspuns: ÑTrebuie să primeşti din m‚na mea aceste şapte mieluşele, pentru ca să-mi slujească de mărturie că am săpat f‚nt‚na aceasta.î Iată de ce locul acela se numeşte Beer-Şeba; căci acolo şi-au jurat ei credinţă unul altuia.

Astfel au făcut ei legăm‚nt la Beer Şeba. După aceea, Abimelec s-a sculat Ómpreună cu Picol, căpetenia oştirii sale, şi s-au Óntors Ón ţara Filistenilor.

Avraam a sădit un tamarisc la Beer-Şeba; şi a chemat acolo Numele Domnului, Dumnezeului celui veşnic.

Avraam a locuit multă vreme ca străin Ón ţara Filistenilor.