Iosif a fost dus Ón Egipt; şi Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l-a cumpărat de la Ismaeliţii care-l aduseseră acolo.

Domnul a fost cu Iosif, aşa că toate Ói mergeau bine; el locuia Ón casa stăp‚nului său, Egipteanul.

Stăp‚nul lui a văzut că Domnul era cu el, şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca.

Iosif a căpătat mare trecere Ónaintea stăp‚nului său, care l-a luat Ón slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui, şi i-a Óncredinţat tot ce avea.

De Óndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuv‚ntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuv‚ntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la c‚mp.

Egipteanul a lăsat pe m‚inile lui Iosif tot ce avea, şi n-avea altă grijă dec‚t să măn‚nce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură, şi plăcut la chip.

După c‚tăva vreme, s-a Ónt‚mplat că nevasta stăp‚nului său a pus ochii pe Iosif, şi a zis: ÑCulcă-te cu mine!î El n-a voit, şi a zis nevestei stăp‚nului său: ÑVezi că stăp‚nul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, şi mi-a dat pe m‚nă tot ce are.

El nu este mai mare dec‚t mine Ón casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău at‚t de mare şi să păcătuiesc Ómpotriva lui Dumnezeu?î Măcar că ea vorbea Ón toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se Ómpreune cu ea.

Œntr-o zi, c‚nd intrase Ón casă, ca să-şi facă lucrul, şi c‚nd nu era acolo nici unul din oamenii casei, ea l-a apucat de haină, zic‚nd: ÑCulcă-te cu mine!î El i-a lăsat haina Ón m‚nă, şi a fugit afară din casă.

C‚nd a văzut ea că-i lăsase haina Ón m‚nă, şi fugise afară, a chemat oamenii din casă, şi le-a zis: ÑVedeţi, ne-a adus un Evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat Ón gura mare.

Şi, c‚nd a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina l‚ngă mine şi a fugit afară.î Şi a pus haina lui Iosif l‚ngă ea p‚nă s-a Óntors acasă stăp‚nul lui.

Atunci i-a vorbit astfel: ÑRobul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.

Şi cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina l‚ngă mine, şi a fugit afară.î După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: ÑIată ce mi-a făcut robul tăuî, stăp‚nul lui Iosif s-a m‚niat foarte tare.

A luat pe Iosif, şi l-a aruncat Ón temniţă Ón locul unde erau Ónchişi Óntemniţaţii Ómpăratului; şi astfel Iosif a stat acolo, Ón temniţă.

Domnul a fost cu Iosif, şi Şi-a Óntins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere Ónaintea mai marelui temniţei.

Şi mai marele temniţei a pus sub privegherea lui pe toţi Óntemniţaţii care erau Ón temniţă. Şi nimic nu se făcea acolo dec‚t prin el.

Mai marele temniţei nu se mai Óngrijea de nimic din ce avea Iosif Ón m‚nă, pentru că Domnul era cu el. Şi Domnul Ói dădea izb‚ndă Ón tot ce făcea.