De aceea, cu at‚t mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.

Căci, dacă Cuv‚ntul vestit prin Óngeri s-a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o m‚ntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită Ónt‚i de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, Ón timp ce Dumnezeu Óntărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sf‚nt, Ómpărţite după voia Sa!

Œn adevăr, nu unor Óngeri a supus El lumea viitoare, despre care vorbim.

Ba Óncă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: ÑCe este omul, ca să-Ţi aduci aminte de el, sau fiul omului, ca să-l cercetezi?

L-ai făcut pentru puţină vreme mai prejos de Óngeri, l-ai Óncununat cu slavă şi cu cinste, l-ai pus peste lucrările m‚inilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui.î Œn adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuşi, acum, Óncă nu vedem că toate Ói sunt supuse.

Dar pe Acela, care a fost făcut Ñpentru puţină vreme mai prejos dec‚t Óngeriiî, adică pe Isus, Œl vedem ÑÓncununat cu slavă şi cu cinsteî, din pricina morţii, pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi.

Se cuvenea, Ón adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate, şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă, să desăv‚rşească, prin suferinţe, pe Căpetenia m‚ntuirii lor.

Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească Ñfraţiî, c‚nd zice: ÑVoi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Œţi voi c‚nta lauda Ón mijlocul adunării.î Şi iarăşi: ÑŒmi voi pune Óncrederea Ón El.î Şi Ón alt loc: ÑIată-Mă, Eu şi copiii, pe care Mi i-a dat Dumnezeu!î Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi s‚ngelui şi cărnii, tot aşa şi El Ónsuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

Căci negreşit, nu Ón ajutorul Óngerilor vine El, ci Ón ajutorul seminţei lui Avraam.

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi Ón toate lucrurile, ca să poată fi, Ón ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de Óncredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

Şi prin faptul că El Ónsuşi a fost ispitit Ón ceea ce a suferit, poate să vină Ón ajutorul celor ce sunt ispitiţi.