Să luăm dar bine seama, ca, at‚ta vreme c‚t răm‚ne Ón picioare făgăduinţa intrării Ón odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea t‚rziu.

Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuv‚ntul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit.

Pe c‚nd noi, fiindcă am crezut, intrăm Ón Ñodihnaî, despre care a vorbit El, c‚nd a zis: ÑAm jurat Ón m‚nia Mea, că nu vor intra Ón odihna Mea!î Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite Óncă de la Óntemeierea lumii.

Căci Óntr-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: ÑDumnezeu S-a odihnit Ón ziua a şaptea de toate lucrările Lui.î Şi aici este zis iarăşi: ÑNu vor intra Ón odihna Mea!î Deci, fiindcă răm‚ne ca să intre unii Ón odihna aceasta, şi pentru că aceia cărora li s-a vestit Ónt‚i vestea buna n-au intrat Ón ea, din pricina neascultării lor, El hotărăşte din nou o zi: ÑAstăziî, ñ zic‚nd, Ón David, după at‚ta vreme, cum s-a spus mai sus: ÑAstăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă Ómpietriţi inimile!î Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

Răm‚ne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.

Fiindcă cine intră Ón odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale.

Să ne grăbim dar să intrăm Ón odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă Ón aceeaşi pildă de neascultare.

Căci Cuv‚ntul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor dec‚t orice sabie cu două tăişuri: pătrunde p‚nă acolo că desparte sufletul şi duhul, Óncheieturile şi măduva, judecă simţirile şi g‚ndurile inimii.

Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit Ónaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.

Astfel, fiindcă avem un Mare Preot Ónsemnat, care a străbătut cerurile ñ pe Isus, Fiul lui Dumnezeu ñ să răm‚nem tari Ón mărturisirea noastră.

Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care Ón toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.

Să ne apropiem dar cu deplină Óncredere de scaunul harului, ca să căpătăm Óndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.