C‚nd era t‚năr Israel, Ól iubeam, şi am chemat pe fiul Meu din Egipt.

Dar cu c‚t proorocii Ói chemau, cu at‚t ei se depărtau: au adus jertfe Baalilor, şi tăm‚ie chipurilor idoleşti.

Şi totuşi Eu am Ónvăţat pe Efraim să meargă, şi l-am ridicat Ón braţe; dar n-au văzut că Eu Ói vindecam.

I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste, am fost pentru ei ca cel ce le ridică jugul de l‚ngă gură. M-am plecat spre ei şi le-am dat de m‚ncare.

Nu se vor mai Óntoarce Ón ţara Egiptului; dar Asirianul va fi Ómpăratul lor, pentru că n-au voit să se Óntoarcă la Mine.

Sabia va năvăli peste cetăţile lor, va nimici, va m‚nca pe sprijinitorii lor, din pricina planurilor pe care le-au făcut.

Poporul Meu este pornit să se depărteze de Mine; şi dacă sunt chemaţi Ónapoi la Cel Prea Œnalt, nici unul din ei nu caută să se ridice.

ÑCum să te dau Efraime? Cum să te predau Israele? Cum să-ţi fac ca Admei? Cum să te fac ca Ţeboimul? Mi se zbate inima Ón Mine, şi tot Ónăuntrul Mi se mişcă de milă!

Nu voi lucra după m‚nia Mea aprinsă, nu voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Eu sunt Sf‚ntul Ón mijlocul tău, şi nu voi veni să prăpădesc.

Ei vor urma pe Domnul, ca pe un leu care va răcni; căci El Ónsuşi va răcni, şi copiii vor alerga tremur‚nd de la apus.

Vor alerga tremur‚nd din Egipt, ca o pasăre, şi din ţara Asiriei, ca o porumbiţă. Şi-i voi face să locuiască Ón casele lor, zice Domnul.î Efraim mă Ónconjoară cu minciuni, şi casa lui Israel cu Ónşelătorii. Iuda este tot hoinar faţă de Dumnezeu, faţă de Cel Sf‚nt şi credincios.