ÑAşa vorbeşte Domnul: ,Unde este cartea de despărţire, prin care am izgonit pe mama voastră? Sau, căruia dintre cei ce M-au Ómprumutat v-am v‚ndut? Vedeţi, din pricina fărădelegilor voastre aţi fost v‚nduţi, şi din pricina păcatelor voastre a fost izgonită mama voastră.

Pentru ce nu era nimeni c‚nd am venit? Pentru ce n-a răspuns nimeni c‚nd am strigat? Este m‚na Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, şi prefac r‚urile Ón pustie; peştii lor se strică, din lipsă de apă, şi pier de sete!

Œmbrac cerurile cu negura de jale, şi le Ónvelesc cu un sac.î ÑDomnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să Ónviorez cu vorba pe cel dobor‚t de Óntristare. El Œmi trezeşte, Ón fiecare dimineaţă, El Œmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici.

Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am Ómpotrivit, nici nu M-am tras Ónapoi.

Mi-am dat spatele Ónaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii Ónaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.

Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.

Cel ce Mă Óndreptăţeşte este aproape: ,Cine va vorbi Ómpotriva Mea? Să ne Ónfăţişăm Ómpreună!í ,Cine este potrivnicul Meu? Să Ónainteze spre Mine!í Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va os‚ndi? Œntr-adevăr, se prefac cu toţii Ón zdrenţe ca o haină: molia Ói va m‚nca.

Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă Ón Óntuneric şi n-are lumină, să se Óncreadă Ón Numele Domnului, şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!

Iar voi toţi, care aprindeţi focul, şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi Ón lumina focului vostru şi Ón tăciunii pe care i-aţi aprins. Din m‚na Mea vi se Ónt‚mplă aceste lucruri, ca să zăceţi Ón dureri.î