Elifaz din Teman a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑSe cade să dea Ónţeleptul ca răspuns Ónţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu v‚nt de răsărit?

Să se apere prin cuvinte care n-ajută la nimic, şi prin cuv‚ntări care nu slujesc la nimic?

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Nelegiuirea ta Óţi c‚rmuieşte gura, şi Ómprumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

Nu eu, ci gura ta te os‚ndeşte, buzele tale mărturisesc Ómpotriva ta.

Tu eşti omul care s-a născut Ónt‚i? Te-ai născut tu Ónaintea dealurilor?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele Ónţelepciune pentru tine?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n-o avem şi noi?

Œntre noi sunt peri albi, bătr‚ni, oameni mai Ónziliţi dec‚t tatăl tău.

Puţin lucru sunt m‚ng‚ierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele care-ţi vorbesc at‚t de bl‚nd?Ö Œncotro te trage inima, şi ce Ónseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

Ce! Ómpotriva lui Dumnezeu Óţi Óndrepţi tu m‚nia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Dacă n-are Óncredere Dumnezeu nici Ón sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sunt curate Ónaintea Lui, cu c‚t mai puţin fiinţa ur‚cioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

Vreau să te Ónvăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut, ce au arătat Ónţelepţii, ce au descoperit ei, auzind de la părinţii lor, cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre care nici un străin nu venise Óncă.

,Omul cel rău Óşi duce Ón nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de care are parte cel nelegiuit.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: Œn mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

El nu trage nădejde să scape de Óntuneric, vede sabia care-l ameninţă; aleargă Óncoace şi Óncolo să caute p‚ine, ştie că-l aşteaptă ziua Óntunericului.

Necazul şi neliniştea Ól Ónspăim‚ntă, şi se aruncă asupra lui ca un Ómpărat gata de luptă.

Căci a ridicat m‚na Ómpotriva lui Dumnezeu, s-a Ómpotrivit Celui Atotputernic, şi a avut Óndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele Óncărcate cu os‚nză, şi locuia Ón cetăţi nimicite, Ón case părăsite, sortite să fie dăr‚mate.

Nu se va mai Ómbogăţi, averea nu-i va creşte, şi avuţia nu se va mai Óntinde pe păm‚nt.

Nu va putea ieşi din Óntuneric, flacăra Ói va arde mlădiţele, şi Dumnezeu Ól va pierde cu suflarea gurii Lui.

Dacă se Óncrede Ón rău, se Ónşeală, căci răul Ói va fi răsplata.

Ea va veni Ónainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai Ónverzi.

Va fi ca o viţă despuiată de roadele ei Óncă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat Ól va m‚nca focul.

El zămisleşte răul şi naşte răul: Ón s‚nul lui coace roade care-l Ónşeală.î