Iov a luat cuv‚ntul şi a zis: ÑC‚t de bine ştii tu să vii Ón ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor braţului fără putere!

Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belşug de Ónţelepciune dai tu la iveală!

Către cine se Óndreaptă cuvintele tale? Şi al cui duh vorbeşte prin tine?

Œnaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor; Ónaintea Lui locuinţa morţilor este goală, ad‚ncul n-are acoperiş.

El Óntinde miazănoaptea asupra golului, şi sp‚nzură păm‚ntul pe nimic.

Leagă apele Ón norii Săi, şi norii nu se sparg sub greutatea lor.

Acoperă faţa scaunului Său de domnie, şi Œşi Óntinde norul peste el.

A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar Óntre lumină şi Óntuneric.

St‚lpii cerului se clatină, şi se Ónspăim‚ntă la ameninţarea Lui.

Prin puterea Lui tulbură marea, prin priceperea Lui Ói sfăr‚mă furia.

Suflarea Lui Ónseninează cerul, m‚na Lui străpunge şarpele fugar.

Şi acestea sunt doar marginile căilor Sale, şi numai adierea lor uşoară ajunge p‚nă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine-l va auzi?î