Domnul a zis lui Iosua: ÑNu te teme, şi nu te Ónspăim‚nta! Ia cu tine pe toţi oamenii de război, scoală-te, suie-te Ómpotriva cetăţii Ai. Iată că Óţi dau Ón m‚inile tale pe Ómpăratul din Ai şi pe poporul lui, cetatea lui şi ţara lui.

Să faci cetăţii Ai cum ai făcut Ierihonului şi Ómpăratului lui: să păstraţi pentru voi numai prada de război şi vitele. Pune nişte oameni la p‚ndă Ónapoia cetăţiiî.

Iosua s-a sculat cu toţi oamenii de război ca să se suie Ómpotriva cetăţii Ai. A ales treizeci de mii de bărbaţi viteji, pe care i-a pornit noaptea, şi le-a dat următoarea poruncă: ÑAscultaţi! Să vă puneţi la p‚ndă Ónapoia cetăţii; să nu vă depărtaţi mult de cetate, şi toţi să fiţi gata.

Iar eu şi tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Şi c‚nd vor ieşi Ónaintea noastră, ca Ónt‚iaşi dată, noi o s-o luăm la fugă dinaintea lor.

Ei ne vor urmări p‚nă c‚nd Ói vom trage departe de cetate, căci vor zice: ,Fug dinaintea noastră, ca Ónt‚iaşi dată!í Şi vom fugi dinaintea lor.

Voi să ieşiţi atunci de la p‚ndă şi să puneţi m‚na pe cetate, şi Domnul, Dumnezeul vostru, o va da Ón m‚inile voastre.

După ce veţi lua cetatea, să-i puneţi foc, să faceţi cum a zis Domnul: aceasta este porunca pe care v-o dauî.

Iosua i-a pornit, şi s-au dus de s-au aşezat la p‚ndă Óntre Betel şi Ai, la apus de Ai. Iar Iosua a petrecut noaptea aceea Ón mijlocul poporului.

Iosua s-a sculat dis-de-dimineaţă, a cercetat poporul, şi a pornit Ómpotriva cetăţii Ai, Ón fruntea poporului, el şi bătr‚nii lui Israel.

Toţi oamenii de război care erau cu el s-au suit şi s-au apropiat de cetate; c‚nd au ajuns Ón faţa cetăţii, au tăbăr‚t la miază noapte de Ai, de care erau despărţiţi prin vale.

Iosua a luat aproape cinci mii de oameni, şi i-a pus la p‚ndă Óntre Betel şi Ai, la apus de cetate.

După ce s-a aşezat toată tabăra la miază noapte de cetate, şi cei de p‚ndă la apus de cetate, Iosua a Ónaintat Ón noaptea aceea Ón mijlocul văii.

C‚nd a văzut Ómpăratul cetăţii Ai lucrul acesta, oamenii din Ai s-au sculat Ón grabă dis-de-dimineaţă, şi au ieşit Ónaintea lui Israel, ca să-l bată. Œmpăratul s-a Óndreptat, cu tot poporul lui, spre un loc hotăr‚t, Ónspre c‚mpie, şi nu ştia că Ónapoia cetăţii o m‚nă de oameni stăteau la p‚ndă Ómpotriva lui.

Iosua şi tot Israelul s-au prefăcut că sunt bătuţi, şi au fugit pe drumul dinspre pustie.

Atunci tot poporul care era Ón cetate s-a str‚ns ca să-i urmărească. Au urmărit pe Iosua şi au fost traşi departe din cetate.

N-a rămas nici un om Ón Ai şi Ón Betel care să nu fi ieşit Ómpotriva lui Israel. Au lăsat cetatea deschisă, şi au urmărit pe Israel.

Domnul a zis lui Iosua: ÑŒntinde spre Ai suliţa pe care o ai Ón m‚nă, căci am s-o dau Ón m‚na ta!î Şi Iosua a Óntins spre cetate suliţa pe care o avea Ón m‚nă.

De Óndată ce şi-a Óntins m‚na, bărbaţii, care stăteau la p‚ndă, au ieşit repede din locul unde erau; au pătruns Ón cetate, au luat-o, şi s-au grăbit de i-au pus foc.

Oamenii din Ai, uit‚ndu-se Ónapoi, au văzut fumul cetăţii suindu-se spre cer, şi n-au mai putut să scape Ón nici o parte. Poporul care fugea spre pustie s-a Óntors Ómpotriva celor ce-l urmăreau; căci Iosua şi tot Israelul, văz‚nd cetatea luată de cei ce stăteau la p‚ndă, şi fumul cetăţii suindu-se Ón sus, s-au Óntors şi au bătut pe oamenii din Ai.

Ceilalţi de asemenea le-au ieşit Ónainte din cetate, şi oamenii din Ai au fost Ónconjuraţi de Israel din toate părţile. Israel i-a bătut, fără să lase unul cu viaţă, nici vreun fugar; pe Ómpăratul din Ai, l-au prins viu, şi l-au adus la Iosua.

După ce a isprăvit Israel de ucis pe toţi locuitorii din Ai, Ón c‚mp şi Ón pustie, unde Ói urmăriseră ei, şi după ce toţi au fost trecuţi Ón totul prin ascuţişul sabiei, tot Israelul s-a Óntors la Ai şi a trecut cetatea prin ascuţişul sabiei.

Œn totul au fost douăsprezece mii de inşi ucişi Ón ziua aceea, bărbaţi şi femei, toţi oameni din Ai.

Iosua nu şi-a tras m‚na pe care o ţinea Óntinsă cu suliţa, p‚nă ce toţi locuitorii au fost nimiciţi cu desăv‚rşire.

Israel a păstrat pentru sine doar vitele şi prada din cetatea aceasta, după porunca pe care o dăduse lui Iosua Domnul.

Iosua a ars cetatea Ai, şi a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dăr‚mături, care se vede p‚nă Ón ziua de azi.

A sp‚nzurat de un lemn pe Ómpăratul din Ai, şi l-a lăsat pe lemn p‚nă seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să i se pogoare trupul de pe lemn; l-au aruncat la intrarea porţii cetăţii, şi au ridicat pe el o mare grămadă de pietre, care este p‚nă Ón ziua de azi.

Atunci Iosua a zidit un altar Domnului, Dumnezeului lui Israel, pe muntele Ebal, cum poruncise copiilor lui Israel Moise, robul Domnului, şi cum este scris Ón cartea legii lui Moise: era un altar de pietre necioplite, peste care nu trecuse fierul. Pe altarul acesta au adus Domnului arderi de tot, şi jertfe de mulţumiri.

Şi acolo Iosua a scris pe pietre o copie a legii pe care o scrisese Moise Ónaintea copiilor lui Israel.

Tot Israelul, bătr‚nii, mai marii oastei şi judecătorii lui, stăteau de am‚ndouă părţile chivotului, Ónaintea preoţilor, din neamul Leviţilor, care duceau chivotul legăm‚ntului Domnului; erau de faţă at‚t străinii c‚t şi copiii lui Israel, jumătate Ón dreptul muntelui Garizim, şi jumătate Ón dreptul muntelui Ebal, după porunca pe care o dăduse mai Ónainte Moise, robul Domnului, ca să binecuv‚nteze pe poporul lui Israel.

Iosua a citit apoi toate cuvintele legii, binecuv‚ntările şi blestemele, după cum este scris Ón cartea legii.

N-a rămas nimic din tot ce poruncise Moise, pe care să nu-l fi citit Iosua Ón faţa Óntregii adunări a lui Israel, Ón faţa femeilor, copiilor şi străinilor care mergeau Ón mijlocul lor.