Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia.

Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod.

Dar Satana a intrat Ón Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.

Iuda s-a dus să se Ónţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să-L dea Ón m‚inile lor.

Ei s-au bucurat, şi au căzut la Ónvoială să-i dea bani.

După ce le-a făgăduit că li-L va da Ón m‚ini, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus Ón m‚inile lor, fără ştirea norodului.

Ziua praznicului Azimilor, Ón care trebuiau jertfite Paştele, a venit.

Şi Isus a trimis pe Petru şi pe Ioan, şi le-a zis: ÑDuceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să m‚ncăm.î ÑUnde voieşti să pregătim?î L-au Óntrebat ei.

El le-a răspuns: ÑIată, c‚nd veţi intra Ón cetate, vă va ieşi Ónainte un om, duc‚nd un ulcior cu apă; mergeţi după el Ón casa Ón care va intra, şi spuneţi stăp‚nului casei: ,Œnvăţătorul Óţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, Ón care să măn‚nc Paştele cu ucenicii Mei?í Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.î Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele.

C‚nd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli.

El le-a zis: ÑAm dorit mult să măn‚nc Paştele acestea cu voi Ónainte de patima Mea; căci vă spun, că de acum Óncolo, nu le voi mai m‚nca, p‚nă la Ómplinirea lor Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu.î Şi a luat un pahar, a mulţumit lui Dumnezeu, şi a zis: ÑLuaţi paharul acesta, şi Ómpărţiţi-l Óntre voi; pentru că vă spun că nu voi mai bea de acum Óncolo din rodul viţei, p‚nă c‚nd va veni Œmpărăţia lui Dumnezeu.î Apoi a luat p‚ine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a fr‚nt-o, şi le-a dat-o zic‚nd: ÑAcesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.î Tot astfel, după ce au m‚ncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zic‚nd: ÑAcest pahar este legăm‚ntul cel nou, făcut Ón s‚ngele Meu, care se varsă pentru voi.î ÑDar iată că m‚na v‚nzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta.

Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este r‚nduit. Dar vai de omul acela prin care este v‚ndut El!î Şi au Ónceput să se Óntrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta.

Œntre apostoli s-a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare?

Isus le-a zis: ÑŒmpăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celor ce le stăp‚nesc, li se dă numele de binefăcători.

Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi cel ce c‚rmuieşte, ca cel ce slujeşte.

Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuşi, sunt Ón mijlocul vostru ca cel ce slujeşte la masă.

Voi sunteţi aceia, care aţi rămas necontenit cu Mine Ón Óncercările Mele.

De aceea vă pregătesc Œmpărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie, ca să m‚ncaţi şi să beţi la masa Mea Ón Œmpărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.î Domnul a zis: ÑSimone, Simone, Satana v-a cerut să vă cearnă ca gr‚ul.

Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi după ce te vei Óntoarce la Dumnezeu, să Óntăreşti pe fraţii tăi.î ÑDoamneî, I-a zis Petru, Ñcu Tine sunt gata să merg chiar şi Ón temniţă şi la moarte.î Şi Isus i-a zis: ÑPietre, Óţi spun că nu va c‚nta astăzi cocoşul, p‚nă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.î Apoi le-a mai zis: ÑC‚nd v-am trimis fără pungă, fără traistă, şi fără Óncălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ÑDe nimicî, I-au răspuns ei.

Şi El le-a zis: ÑAcum, dimpotrivă, cine are o pungă, s-o ia; cine are o traistă, de asemenea s-o ia; şi cine n-are sabie, să-şi v‚ndă haina, şi să-şi cumpere o sabie.

Căci vă spun că trebuie să se Ómplinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus Ón numărul celor fărădelege.í Şi lucrurile privitoare la Mine, sunt gata să se Ómplinească.î ÑDoamneî, I-au zis ei, Ñiată aici două săbii.î Şi El le-a zis: ÑDestul!î După ce a ieşit afară, S-a dus, ca de obicei, Ón muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.

C‚nd a ajuns la locul acela, le-a zis: ÑRugaţi-vă, ca să nu cădeţi Ón ispită.î Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a Óngenuncheat, şi a Ónceput să Se roage, zic‚nd: ÑTată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.î Atunci I s-a arătat un Ónger din cer, ca să-L Óntărească.

A ajuns Óntr-un chin ca de moarte, şi a Ónceput să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de s‚nge, care cădeau pe păm‚nt.

După ce S-a rugat, S-a sculat, şi a venit la ucenici; i-a găsit adormiţi de Óntristare, şi le-a zis: ÑPentru ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi Ón ispită.î Pe c‚nd grăia El Óncă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea Ón fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute.

Şi Isus i-a zis: ÑIudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?î Cei ce erau cu Isus, au văzut ce avea să se Ónt‚mple, şi au zis: ÑDoamne, să lovim cu sabia?î Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea dreaptă.

Dar Isus a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑLăsaţi-i! P‚nă aici!î Şi S-a atins de urechea omului aceluia, şi l-a vindecat.

Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătr‚nilor, care veniseră Ómpotriva Lui: ÑAţi ieşit după Mine ca după un t‚lhar, cu săbii şi cu ciomege?

Œn toate zilele eram cu voi Ón Templu, şi n-aţi pus m‚na pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea Óntunericului.î După ce au pus m‚na pe Isus, L-au dus şi L-au băgat Ón casa marelui preot. Petru mergea după El de departe.

Au aprins un foc Ón mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei.

O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: ÑŞi omul acesta era cu El.î Dar Petru s-a lepădat, şi a zis: ÑFemeie, nu-L cunosc.î Peste puţin, l-a văzut un altul şi a zis: ÑŞi tu eşti unul din oamenii aceia.î Iar Petru a zis: ÑOmule, nu sunt dintre ei.î Cam după un ceas, un altul Óntărea acelaşi lucru, şi zicea: ÑNu mai Óncape Óndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.î Petru a răspuns: ÑOmule, nu ştiu ce zici.î Chiar Ón clipa aceea, pe c‚nd vorbea el Óncă, a c‚ntat cocoşul.

Domnul S-a Óntors, şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: ÑŒnainte ca să c‚nte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.î Şi a ieşit afară, şi a pl‚ns cu amar.

Oamenii, care păzeau pe Isus, Œl batjocoreau şi-L băteau.

L-au legat la ochi, Œl loveau peste faţă, şi-L Óntrebau, zic‚nd: ÑProroceşte, cine Te-a lovit?î Şi rosteau Ómpotriva Lui multe alte batjocori.

C‚nd s-a făcut ziuă, bătr‚nii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat Ómpreună, şi au adus pe Isus Ón Soborul lor. Ei I-au zis: ÑDacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!î Isus le-a răspuns: ÑDacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi Óntreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul.

De acum Óncolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.î Toţi au zis: ÑEşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?î Şi El le-a răspuns: ÑAşa cum o spuneţi; da, sunt.î Atunci ei au zis: ÑCe nevoie mai avem de mărturie? Noi Ónşine am auzit-o din gura Lui.î