Isus a luat cuv‚ntul, şi le-a vorbit iarăşi Ón pilde. Şi a zis: ÑŒmpărăţia cerurilor se aseamănă cu un Ómpărat, care a făcut nuntă fiului său.

A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiţi la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.

A trimis iarăşi alţi robi, şi le-a zis: ,Spuneţi celor poftiţi: ÑIată că am gătit ospăţul meu; juncii şi vitele mele cele Óngrăşate au fost tăiate; toate sunt gata, veniţi la nuntă.í Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, şi altul la negustoria lui.

Ceilalţi au pus m‚na pe robi, şi-au bătut joc de ei, şi i-au omor‚t.

C‚nd a auzit Ómpăratul s-a m‚niat; a trimis oştile sale, a nimicit pe ucigaşii aceia, şi le-a ars cetatea.

Atunci a zis robilor săi: ,Nunta este gata; dar cei poftiţi n-au fost vrednici de ea.

Duceţi-vă dar la răsp‚ntiile drumurilor, şi chemaţi la nuntă pe toţi aceia pe care-i veţi găsi.í Robii au ieşit la răsp‚ntii, au str‚ns pe toţi pe care i-au găsit, şi buni şi răi, şi odaia ospăţului de nuntă s-a umplut de oaspeţi.

Œmpăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om, care nu era Ómbrăcat Ón haina de nuntă.

,Prieteneí, i-a zis el, ,cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?í Omul acela a amuţit.

Atunci Ómpăratul a zis slujitorilor săi: ,Legaţi-i m‚inile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l Ón Óntunericul de afară; acolo va fi pl‚nsul şi scr‚şnirea dinţilor.

Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.î Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.

Au trimis la El pe ucenicii lor Ómpreună cu Irodianii, care I-au zis: ÑŒnvăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că Ónveţi pe oameni calea lui Dumnezeu Ón adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.

Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?î Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: ÑPentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Arătaţi-Mi banul birului.î Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.).

El i-a Óntrebat: ÑChipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?î ÑAle Cezaruluiî, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: ÑDaţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!î Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.î Œn aceeaşi zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este Ónviere. Ei I-au pus următoarea Óntrebare: ÑŒnvăţătorule, Moise a zis: ,Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său, şi să-i ridice urmaş.í Erau dar la noi şapte fraţi. Cel dint‚i s-a Ónsurat, şi a murit; şi, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.

Tot aşa şi al doilea, şi al treilea, p‚nă la al şaptelea.

La urmă, după ei toţi, a murit şi femeia.

La Ónviere, nevasta căruia din cei şapte va fi ea? Fiindcă toţi au avut-o de nevastă.

Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑVă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.

Căci la Ónviere, nici nu se vor Ónsura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca Óngerii lui Dumnezeu Ón cer.

C‚t priveşte Ónvierea morţilor, oare n-aţi citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, c‚nd zice: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov?í Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi ci al celor vii.î Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de Ónvăţătura lui Isus.

C‚nd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au str‚ns la un loc.

Şi unul din ei, un Ónvăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus Óntrebarea următoare: ÑŒnvăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?î Isus i-a răspuns: ÑSă iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.î ÑAceasta este cea dint‚i, şi cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţi.í Œn aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.î Pe c‚nd erau str‚nşi la un loc Fariseii, Isus i-a Óntrebat: Ce credeţi voi despre Hristos? Al cui fiu este?î ÑAl lui Davidî, I-au răspuns ei.

Şi Isus le-a zis: ÑCum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Œl numeşte Domn, c‚nd zice: ,Domnul a zis Domnului Meu: ÑŞezi la dreapta Mea, p‚nă voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale?

Deci, dacă David Œl numeşte Domn, cum este El fiul lui?î Nimeni nu I-a putut răspunde un cuv‚nt. Şi, din ziua aceea, n-a Óndrăznit nimeni să-I mai pună Óntrebări.