C‚nd a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a m‚niat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de Iudei, şi a zis Ónaintea fraţilor săi şi Ónaintea ostaşilor Samariei: ÑLa ce lucrează aceşti Iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre Ónmorm‚ntate sub mormane de praf şi arse de foc?î Tobia, Amonitul, era l‚ngă el, şi a zis: ÑSă zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dăr‚ma zidul lor de piatră.î ÑAscultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor, şi dă-i pradă pe un păm‚nt unde să fie robi.

Nu le ierta fărădelegea, şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.î Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni p‚nă la jumătate din Ónălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă.

Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniţii şi Asdodiţii, s-au supărat foarte tare c‚nd au auzit că dregerea zidurilor Ónainta şi că spărturile Óncepeau să se astupe.

S-au unit toţi Ómpreună ca să vină Ómpotriva Ierusalimului, şi să-i facă stricăciuni.

Ne-am rugat Dumnezeului nostru, şi am pus o strajă zi şi noapte ca să ne apere Ómpotriva loviturilor lor.

Œnsă Iuda zicea: ÑPuterile celor ce duc poverile slăbesc, şi dăr‚măturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.î Şi vrăjmaşii noştri ziceau: ÑNu vor şti şi nu vor vedea nimic p‚nă vom ajunge Ón mijlocul lor; Ói vom ucide şi vom face astfel să Ónceteze lucrarea.î Şi Iudeii, care locuiau l‚ngă ei, au venit de zece ori şi ne-au Ónştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi.

De aceea am pus, Ón locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi Ón locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor.

M-am uitat, şi scul‚ndu-mă, am zis mai marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: ÑNu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi Ónfricoşat, şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre, şi pentru casele voastre!î C‚nd au auzit vrăjmaşii noştri că am fost Ónştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am Óntors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui.

Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era Ónarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau Ónapoia Óntregii case a lui Iuda.

Cei ce zideau zidul, şi cei ce duceau sau Óncărcau poverile, cu o m‚nă lucrau, iar cu alta ţineau arma.

Fiecare din ei, c‚nd lucra, Óşi avea sabia Óncinsă la mijloc. Cel ce suna din tr‚mbiţă stătea l‚ngă mine.

Am zis mai marilor, dregătorilor, şi celuilalt popor: ÑLucrarea este mare şi Óntinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii.

La sunetul tr‚mbiţei, să vă str‚ngeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul nostru va lupta pentru noi.î Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi st‚nd cu suliţa Ón m‚nă din zorii zilei p‚nă la ivirea stelelor.

Œn acelaşi timp, am mai zis poporului: ÑFiecare să petreacă noaptea Ón Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.î Şi nu ne-am dezbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.