Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte: pune-ţi un cuţit Ón g‚t, dacă eşti prea lacom.

Nu pofti m‚ncărurile lui alese, căci sunt o hrană Ónşelătoare.

Nu te chinui ca să te Ómbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea Ón aceasta.

Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia Óşi face aripi, şi, ca vulturul, Óşi ia zborul spre ceruri.

Nu m‚nca p‚inea celui pizmaş, şi nu pofti m‚ncărurile lui alese, căci el este ca unul care Óşi face socotelile Ón suflet. ÑMăn‚ncă şi beaî, Óţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.

Bucata pe care ai m‚ncat-o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe care le vei spune, sunt pierdute.

Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale Ónţelepte.

Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra Ón ogorul orfanilor, căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina Ómpotriva ta.

Deschide-ţi inima la Ónvăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.

Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.

Lovindu-l cu nuiaua, Ói scoţi sufletul din locuinţa morţilor.

Fiule, dacă-ţi va fi inima Ónţeleaptă, inima mea se va bucura; şi Ónăuntrul meu se va Ónveseli, c‚nd buzele tale vor spune ce este bine.

Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.

Ascultă, fiule, şi fii Ónţelept; Óndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.

Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se Ómbuibă cu carne.

Căci beţivul şi cel ce se dedă la Ómbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, c‚nd a Ómbătr‚nit.

Cumpără adevărul, şi nu-l vinde, Ónţelepciunea, Ónvăţătura şi priceperea.

Tatăl celui neprihănit se Ónveseleşte, şi cel ce dă naştere unui Ónţelept se bucură.

Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se Ónveselească cea care te-a născut.

Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi Ón căile Mele.

Căci curva este o groapă ad‚ncă, şi străina o f‚nt‚nă str‚mtă.

Ea p‚ndeşte ca un hoţ, şi măreşte Óntre oameni numărul celor stricaţi.

Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neÓnţelegerile? Ale cui sunt pl‚ngerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii?

Ale celor ce Ónt‚rzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.

Nu te uita la vin c‚nd curge roşu şi face mărgăritare Ón pahar; el alunecă uşor, dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi Ónţeapă ca un basilisc.

Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima Óţi va vorbi prostii.

Vei fi ca un om culcat Ón mijlocul mării, ca un om culcat pe v‚rful unui catarg.

ÑM-a lovitÖ dar nu mă doare!Ö M-a bătutÖ dar nu simt nimic! C‚ndÖ mă voi trezi? Mai vreau vin!î