Cum nu se potrivesc zăpada vara, şi ploaia Ón timpul secerişului, aşa nu se potriveşte slava pentru un nebun.

Cum sare vrabia Óncoace şi Óncolo şi cum zboară r‚ndunica, aşa nu nimereşte blestemul neÓntemeiat. ñ Biciul este pentru cal, fr‚ul pentru măgar, şi nuiaua pentru spinarea nebunilor. ñ Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. ñ Răspunde Ónsă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă Ónţelept. ñ Cel ce trimite o solie printr-un nebun, Óşi taie singur picioarele, şi bea nedreptatea. ñ Cum sunt picioarele ologului, aşa este şi o vorbă Ónţeleaptă Ón gura unor nebuni. ñ Cum ai pune o piatră Ón praştie, aşa este c‚nd dai mărire unui nebun. ñ Ca un spin care vine Ón m‚na unui om beat, aşa este o vorbă Ónţeleaptă Ón gura nebunilor. ñ Ca un arcaş care răneşte pe toată lumea, aşa este cel ce tocmeşte pe nebuni şi pe Ónt‚ii veniţi. ñ Cum se Óntoarce c‚inele la ce a vărsat, aşa se Óntoarce nebunul la nebunia lui. ñ Dacă vezi un om care se crede Ónţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun dec‚t pentru el. ñ Leneşul zice: ÑAfară este un leu, pe uliţe este un leu!

Cum se Ónv‚rteşte uşa pe ţ‚ţ‚nile ei, aşa se Ónv‚rteşte leneşul Ón patul lui.

Leneşul Óşi v‚ră m‚na Ón blid, şi-i vine greu s-o ducă iarăşi la gură. ñ Leneşul se crede mai Ónţelept dec‚t şapte oameni care răspund cu judecată.

Un trecător care se amestecă Óntr-o ceartă care nu-l priveşte, este ca unul care apucă un c‚ine de urechi.

Ca nebunul care aruncă săgeţi aprinse şi ucigătoare, aşa este omul care Ónşeală pe aproapele său, şi apoi zice: ÑAm vrut doar să glumesc!î ñ C‚nd nu mai sunt lemne, focul se stinge; şi c‚nd nu mai este nici un clevetitor, cearta se potoleşte.

După cum cărbunele face jăratic, şi lemnul foc, tot aşa şi omul g‚lcevitor aprinde cearta.

Cuvintele clevetitorului sunt ca nişte prăjituri, alunecă p‚nă Ón fundul măruntaielor. ñ Ca zgura de argint pusă pe un ciob de păm‚nt, aşa sunt buzele aprinse şi o inimă rea.

Cel ce urăşte se preface cu buzele lui, şi Ónăuntrul lui pregăteşte Ónşelăciunea.

C‚nd Óţi vorbeşte cu glas dulce, nu-l crede, căci şapte ur‚ciuni sunt Ón inima lui.

Chiar dacă-şi ascunde ura Ón prefăcătorie, totuşi răutatea lui se va descoperi Ón adunare. ñ Cine sapă groapa altuia cade el Ón ea, şi piatra se Óntoarce peste cel ce o prăvăleşte.

Limba mincinoasă urăşte pe cei pe care-i doboară ea, şi gura linguşitoare pregăteşte pieirea. ñ